CĂLARE PE MUSCULIŢĂ

Azi de dimineaţă m-am dat cu un avion de agrement. Să zicem că a fost o mică şpagă pe care mă chinuiam să o înfăptuiesc de ceva vreme. Aşadar, m-am trezit devreme şi m-am dus la Clinceni, micul aerodrom din apropierea Bucureştiului. Acolo mă aştepta musculiţa asta drăguţă, un avion de agrement pentru două persoane, cu care am plutit în aer vreo jumătate de oră şi am avut parte şi de câteva scheme. La un moment dat chiar mă gândeam că ar fi interesant să iau cursuri de pilotaj. Aerul m-a fascinat mereu. Când aveam 16 ani m-am înscris la Aeroculb la cursuri de paraşutism, dar destinul s-a împotrivit devenirii mele paraşut(ă)-istă… După care mă gândeam să trec la chestii mai serioase, adică pilotaj. Până la vârsta de 22 de ani puteai să faci cursurile gratis, numai că directorul din acea vreme a Şcolii Române de Aviaţie mi-a explicat cum că e frecţie la picior de lemn cursul de la Aeroclub pentru că înveţi să zbori doar pe avionaşe din astea mici. Adică te dai tu de nebun pe unde apuci sau mai stropeşti câte un câmp cu îngrăşăminte. Un curs adevărat de pilotaj costa atunci vreo 10000 E. Când s-a ivit şi posibilitatea unei burse de pilotaj, mă pregăteam să plec la bursa din Tenerife, pe care, evident, am ales-o. La Fly Level, compania cu care am zburat acum şi care face şi cursurile pentru brevet de musculiţă, o oră de şcoală costa 140 E şi ai nevoie de 50 de ore pentru atestat. Faceţi voi socoteala…