A doua jumătate a săptămânii trecute a fost dominată de un eveniment care a capacitat persoanele interesate de domeniul modei, şi anume festivalul de modă Pasarela, organizat de Institutul Francez. Deşi mi-am dorit să ajung la mai multe manifestări, din păcate nu am reuşit să ajung decât vineri seară şi sâmbătă. Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, cei care au prezentat colecţiile au fost iluştri anonimi cărora li s-a dat o şansă. Nu o să intru în meschinăriile din spatele festivalului, în scandaluri şi greşeli de organizare pentru că nu le ştiu cu exactitate, le-am auzit doar la nivel de zvon, şi atunci prefer să nu ofer nişte informaţii eronate.
La MNAC a avut loc o expoziţie de fotografie a trei autori, dintre care unul este Dan Pierşinaru, cu a sa colecţie „Astăzi mă îmbrac în chipul tău”, formată din tipare compuse din poze de buletin a sute de oameni.
Tot la MNAC, vineri seară, a avut loc o prezentare de modă care a reunit creaţiile atelierelor de croitorie din Bucureşti. Prima poză este de când am ajuns eu, moment în care sala era aproape plină, dar care a devenit neîncăpătoare în scurt timp. Printre cei care au prezentat în acest spectacol s-au aflat şi doi designeri, ceea ce m-a frapat. Calitatea creaţiilor a fost adesea îndoielnică, multe frizând-o pe prietena lui Bad Pitzi, Getuţa Dizain.
Valentina Vidraşcu este primul designer pe care l-am remarcat ca făcând notă discordantă. Întâi şi întâi pentru că există un concept în spatele colecţiei ei. În al doilea rând, pentru că şi tehnic şi inspiraţional a depăşit nivelul unui simplu atelier de croitorie. În al treilea rând, pentru că a înţeles ce înseamnă marketingul. Valentina are un stil de inspiraţie etno, dar atent studiat. Provine dintr-o familie simplă de pe malul Nistrului şi a învăţat de mică să aprecieze tradiţiile româneşti într-o ţară sufocată de cultura rusească. A dezvoltat o adevărată pasiune pentru ie şi a valorificat-o cum a ştiut mai bine în colecţia sa.
Una din puţinele piese no name care mi-a plăcut. Din păcate, aici pot să mă exprim în cunoştinţă de cauză şi să îi blamez pe organizatori care au făcut în aşa fel încât creatorii no name să rămână ca atare. Modelele au venit la grămadă, una după alta, iar la final s-a umplut micul spaţiu de defilare cu zeci de modele şi croitoresele lor, care au fost aplaudate, dar despre care nimeni nu a ştiut nimic: cine sunt, cum îi cheamă şi unde îi poţi găsi.
A doua tură de creaţii de designer pe care le-am sesizat imediat sunt cele marca Idelier care, ca întotdeauna, mi-au plăcut foarte mult.
Sâmbătă, la Institutul Francez, a avut loc un târg de modă care anul trecut nu a existat. Creatori de haine, bijuterii şi accesorii, aleşi pe sprânceană din toată ţara, şi-au expus colecţiile şi unii au şi vândut. Fiind designeri cu pretenţii, preţurile au fost destul de ridicate şi foarte multă lume s-a plimbat ca la muzeu printre exponate. Ceea ce am remarcat a fost linia aproximativ comună a creaţiilor tinerilor designeri, predominând tăieturile şui, colţurile şi creponările. În holul central al Institutului era o colecţie impresionantă de păpuşi negre, care făceau parte din expoziţia existentă în acest moment acolo. Spectacol vizual era foarte de efect, elegant şi macabru în acelaşi timp.
De la târg nu a lipsit nici Maria Filipescu, evident. Maria a venit cu noua colecţie, Androgyn, dar şi cu piese din Cronos, toate având mare succes la public.
De la târg nu a lipsit nici Maria Filipescu, evident. Maria a venit cu noua colecţie, Androgyn, dar şi cu piese din Cronos, toate având mare succes la public. 
