RABDĂ BABA LA FRUMOS!

Revin cu un post legat de cel despre cartea prezentată anterior. O temă omniprezentă în roman este cea a legării picioarelor fetiţelor în jurul vârstei de 6-7 ani. Timp de doi ani, fetele alea erau mutilate şi nu părăseau încăperea în care locuiau pentru a avea picioare „frumoase”, picioare de crin, cum sunt ele numite în carte.

Timp de 1000 de ani, femeile au suferit această formă de maltratare pentru a ajunge să aibă picioarele cât mai mici şi a se putea mărita cât mai bine datorită acestei „calităţi”. Povestitoarea din carte are nişte picioare perfecte, de doar 7 cm!

Legendele începuturilor acestei tradiţii sunt multe şi variate, dar adevăratul motiv sau moment nu se mai ştie. Dintre toate variantele despre care am citit, cea mai plauzibilă mi se pare cea în care se vorbeşte despre o regină care avea un picior deformat din naştere şi care, pentru a nu se simţi handicapată, i-a cerut soţului să dea un decret care să oblige femeile să aibă picioarele mici şi malformate, ceea ce le-ar fi conferit frumuseţe. Frumuseţea impusă de ea.

La început, se pare, legarea picioarelor era practicată doar de dansatoarele de la curte, după care s-a extins la toată populaţia, din nordul Chinei, în tot imperiul. Doar familiile foarte sărace, care aveau nevoie şi de mâna de lucru a femeii la câmp, nu practicau acest obicei, pentru că cele cu picioarele legate abia puteau să se învârtă prin jurul casei, în niciun caz să stea o zi întreagă în picioare la câmp.

Activitatea de a crea şi lucra pantofi din mătase cu tot felul de modele era una foarte apreciată, iar părerile masculilor vizavi de picioarele femilor lor era împărţite. În manualele chineze de sex din acea perioadă, se vorbea de 48 de moduri în care să dezmierzi acele picioare oribile, dar erau bărbaţi care refuzau să le vadă şi atunci femeile purtau mereu acei papucei din mătase.

Poate cea mai bună chestie pe care au făcut-o comuniştii la vremea lor, a fost să interzică prin lege această maltratare a fetelor, iar în ziua de azi mai sunt doar câteva bătrâne care mai au astfel de „picioare de crin”.

PS: Îmi cer scuze dacă nu ăsta era postul din zilele astea la care vă aşteptaţi, îmi cer scuze dacă v-am tăiat pofta de mâncare cu pozele de mai sus, dar dacă nu ştiaţi, nu mă omor cu Crăciunul, aşa nu am de gând să mă las dusă de valul nebuniei de sărbători.