Îmi plac petrecerile. E un fapt. Iar acum este sezonul petrecerilor şi eu mă bucur. În weekend am fost la două, una, însă, mai petrecere decât cealaltă. Este vorba de petrecerea de Crăciun, combinată cu petrecerea aniversară a agenţiei de pr şi btl Wunderman. De un an de când sunt pe piaţă, am fost la câteva evenimente organizate de ei şi niciodată nu au dat greş. Chestie care rar se întâmplă pe la noi. Evident, şi de data asta a ieşit o petrecere pe cinste. Poate, unde are în spate doi maeştri ai evenimentelor, Ileana Badiu, fostă Pescariu (care a şi scris un material drăguţ în Harper’s Bazaar-ul de decembrie despre petreceri) şi Joaquin Bonilla, acel mexican haios. În poză, stânga-dreapta lui Mihai de la Hi-q. Tot aici vreau să le nominalizez şi pe Mihaela Mureşanu şi Carla Teaha care pun umărul la reuşita evenimentelor.Cu mine în poză, este Carla, una din membrele echipei Wunderman.
Revenind însă la petreceri în general, ceea ce îmi place mai mult decât să particip la o petrecere, este să o organizez. Iar acum am un chef al naibii de organizat petreceri, doar ca nu prea am ocazia. Toată agitaţia aia premergătoare, căutarea de idei şi soluţii mi se pare nemaipomenită. Iar dacă mai este şi încununată de satisfacţia de pe feţele invitaţilor, atunci totul e minunat. Mi-ar plăcea să fac această activitate ca mod de a-mi câştiga existenţa, să organizez petreceri private, doar că la noi nu prea se practică acest lucru. Mi-ar plăcea şi să dau eu petreceri, dacă spaţiul mi-ar permite-o. Nu îmi plac adunăturile de câţiva prieteni într-un club, ci petrecerile private, fie ele acasă sau la o locaţie, ideea e ca persoanele prezente în acelaşi perimetru să fie adunate acolo cu acelaşi scop. Petrecerile acasă îmi plac mult, au parte de intimitatea pe care o locaţie vastă nu ţi-o dă, dar din păcate nimeni nu mai e dispus în ziua de azi să facă petreceri acasă. Vine Revelionul şi lumea se întreabă ce poate face în noaptea respectivă. Variantele sunt invariabil, pentru cei care rămân în Bucureşti, club sau restaurant. Dacă spui că te duci la o petrecere de apartament sau fie ea şi de vilă, oamenii se uită strâmb. Varianta cu restaurantul nu am încercat-o în viaţa mea de adult pentru că mi se pare extrem de plictisitoare, dar pe toate celelalte le-am bifat şi rămân la părerea mea: petrecerile home made sunt cele mai tari.
