MAZDA MX-5

O nouă maşină în teste. Mică, decapotabilă, fiţoasă. Evident că nu puteam rata ocazia de a face o tură. Dezamăgire. Mult prea strâmtă şi incomodă în interior. Atât pentru locul din dreapta, dar mai ales pentru cel al şoferului. Nici la urcarea în maşină şi mai ales la coborâre nu este prea confortabil. Iar dacă mai ai şi o fustă scurtă, este de-a dreptul o probă olimpică! Deşi are suport pentru pahare între scaune, acesta este practic imposibil de folosit pentru că încurcă manevrarea schimbătorului de viteze. Noroc că mai are şi pe portiere câte un astfel de suport. Distanţa de la scaun la pedale este foarte mare, incomodă chiar şi pentru un bărbat de peste 1,80 m, deci lung în picioare. O altă problemă pe care ar putea-o avea femeile este faptul că are pedalele practic pe verticală, conducerea cu pantofi cu toc neputând fi posibilă. Deşi cu un motor de 2.0 cu 160 CP, nu am simţi-o suficient de înfiptă, nu te bagă în scaun la accelerări. De remarcat este totuşi portbagajul care mi s-a părut mai mare decât în cazul altor maşini similare. Un plus pentru mine, calitate pe care nu o mai găseşti prea des în ultima vreme, este faptul că bordul nu este exagerat de lat şi vezi botul cu uşurinţă. Ceea ce, pentru mine, şoferiţă, este important! Da, ştiu, o să spuneţi: Femeie la volan! Ce-ţi trebuie să vezi botul? Ei bine, îmi trebuie! Când am văzut maşinuţa am fost foarte încântată şi aş fi vrut să fac o cronică pozitivă, dar se pare că nu mi-a ieşit. Ce-i drept, sunt tare dificilă, după cum spunea un cunoscut.