Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre bărbaţii fără coaie. La figurat, evident. Adică acei bărbaţi care nu sunt suficient de bărbaţi şi dau bir cu fugiţii imediat ce dau de câte o femeie mai puternică, acei bărbaţi care se simt masculi doar dacă au lângă ei o pipiţă. Azi am primit Confesiunile Laurei pentru luna următoare şi au picat la ţanc. Evident, sunt iar prea lungi şi va trebui să tai o groază pentru revistă, dar aici le voi pune integral. Pentru că merită.
M-am săturat de femei ca mine… acele femei care, fără nici cea mai mică lipsă de modestie, ştiu să facă un bărbat fericit şi dependent de ele. Da… noi suntem femeile, cărora nu trebuie să le spui multe prin vorbe, îţi înţeleg şi privirea…. da, noi suntem femeile care am inventat cuvântul pasiune… noi suntem femeile, care dincolo de pat te facem să te ridici, tu, ca bărbat, şi să continui cu zambetul pe buze, chiar dacă restul lumii te vrea la pământ. Şi da… noi suntem femeile, care ştim unde este locul unui predicat, la propriu. Ştim să zâmbim elegant, să muşcăm suav, să mângâiem dur… DA, noi suntem cele pe care toată viaţa le cauţi… dar şi noi căutăm… vrem să primim cam cât oferim… şi în ziua de astăzi e greu. Nu mă impresionează maşina ta, nici măcar nu doresc să mi-o schimb pe a mea din banii tăi… (chiar mă simt bine când îmi achit leasing-ul în fiecare lună, e un pas înainte)… noi punem valoare pe ce ştii să « ne zici », nu ce poţi să ne « propui ». Da, ştiu suntem ACELEA pe care le visezi, şi dacă te numeri printre cei doriţi… te vei întoarce exact ca Lassie… la noi evident, cele de pe Venus… iar voi cei pe care îi acceptăm sunteţi mai mult decât marţieni….Am învăţat demult să nu mai vreau să vă înţeleg complet, dar prostia de care uneori daţi dovadă, nu am cum să o justific…oricât de dragi mi-aţi fi. Am o prietenă… zilele trecute mi-a povestit niscaiva lucruri ce m-au făcut să-mi retrăiesc dezamăgirile. Amica mea, venusiană prin toată fiinţa ei…. şi-a găsit evident un corespondent marţian. Şi extraterestul nostru, după ce a răspuns vibraţiilor trimise, o perioada destul de lungă, s-a gândit acum să-şi închidă antenele… deşi tocmai era pe punctul să întâlnească femeia vieţii lui. Evident că el ştia asta, că toţi se prind (a se citi, toţi care contează)… a stat, a jucat, a pasat, a driblat (să vorbim pe limba lor) şi s-a retras în carapace. Şi de ce s-a retras ?… pentru că prietena mea este ACEEA, sau poate fi, trebuie doar s-o laşi… S-a retras, pentru că ştia că este o femeie nu doar frumoasă ci şi pasională, ştia că nu o să-l facă de ruşine în societate, ştia că e genul de femeie despre care prietenii tăi o să vorbească mult după ce o s-o întâlnească la braţul tău, şi evident te vor invidia. Ştia că nu a întâlnit o pipiţă, ştia că iubita mea amică este mult dincolo de diete şi săli de sport, ştia că e puternică şi ştie şi acum că e FEMEIE… e absurd nu? De ce s-ar retrage un bărbat când întâlneşte o astfel de femeie? Hai că ştiţi de ce! Le este FRICĂ… şi nu neapărat de noi, ci mai corect spus de reflexia lor prin oglinda noastră… clar nu ar mai conduce ei jocul, am face-o împreună… o vorbă aruncată poate avea consecinţe, am fi doi, nu doar un cocoş care cântă… ar cânta, dar s-ar acorda după tonalitatea noastră, ar juca dar după reguli împreună stabilite… şi am fi ideal: acel feminin şi masculin care a stat de fapt şi la baza creării Universului. Doar că: ei fug! Nu sunt obişnuiţi să fie doi… Şi aici îmi bag picioarele în patriarhat… eu nu vreau să fiu prima…vreau să stăm pe podium pe exact acelaşi loc împreună. Dar prea mult timp, mult prea mult timp, cultura, societatea, casa părintească, tot ce ne înconjoară ne-au îndoctrinat ideea că bărbatul conduce şi de aia poate nu îi judec (asta nu înseamnă că nu-i acuz)… El bărbatul… Nici ei nu vor să fugă, fiinţa lor tânjeşte după altceva… şi totuşi, pur şi simplu se trezesc departe, chiar dacă visează că adorm la sânul alteia… iar tu, care ai fugit de prietena mea, tu, dragule academician realist, eşti un prost. Şi ţi-o spun cu toată fiinţa mea! De ce îmi permit? Pentru că mi-e ciudă că Ea nu poate trăii ce simt eu acum: chimia. Şi eu am întâlnit câţiva ca tine şi, evident, au fugit, doar că acum e unul, ACELA care mi-a spus: te vreau, te resping, dar mi-e frică. Şi încă îi este, dar ştim să ne şi iubim în felul nostru, acela care contează, nu cel pe care toată lumea îl ştie. Şi ştii ceva ? Şi mie îmi este frică… dar suntem doi, chiar dacă mult prea rar, suficient cât să ne păstrăm. Şi încă ceva, nu vreau să mă ducă la altar, nu vreau nimic… decât să avem ce trăim deja. Şi dacă o fi să nu mai fie, vom ştii mereu unul de altul, aşa cum ne-am cunoscut. Şi asta pentru că şi eu aş vrea uneori să nu mă cunosc, să nu-mi arate oglinda tot ce-am fost… nici pe noi nu ne puteţi înţelege… nu uitaţi: suntem de pe Venus. Şi de ce m-am săturat de noi? Pentru că atunci când vă întâlnim lăsăm garda jos doar când aveţi mâinile ridicate pentru că şi mie îmi este frică… Dragii mei, predaţi-vă, nu o să tragem ci o să vă iubim într-un fel pe care încă nu-l cunoaşteţi… şi asta pentru că avem nevoie de voi ca să putem oferi acea iubire….
daca prostia ar durea, laura s-ar tavali in chinuri. de ce m-ar interesa pe mine ce zice laura despre orice? ce inseamna exact, o femeie puternica? si cum exact ar trebui sa se comporte un barbat cu coaie?
prea multe intrebari si eu sunt doar o blonda oarecare, prietena cu proasta de Andresanca.
pai, cum prea multe intrebari? nu stii ce ai vrut sa scrii in romanul de mai sus?
ba stiu foarte bine, dar nu reusesc sa fac fata atat de multor probleme pe care si le pune un mascul superior (bine, stiu ca e pleonasm!) ca tine. iar daca dupa tot „romanul” nu ai inteles cum sta treaba, mai citeste-l o data ca sa-l aprofundezi.
oau, ce puternica esti…pacat ca eu sunt fara coaie.
hmmm… no comment pt ca nu are rost. stii si tu de ce…
Right, anonimu’ vorbeste de coaie…
Tot sunt surprins de cat de bine scrie, chiar daca nu-s neaparat complet de acord cu ce zice. (Bine, cand am mai spus asta cuiva acum cateva luni m-a intrebat de ce cred ca chiar scrie ea…) Si de ce sa tai, daca are ce spune? Mai taie din pozele dintr-un articol mare si mai da-i o pagina… Sau mai da-i o pagina si mai adauga o pagina de publicitate, ca doar n-o sa lasi partea ailalta goala, everybody wins :)
Chestia cu „n-o sa-l faca de rusine in societate” mi se pare… fas. Daca te intereseaza ce cred altii, you get what’s coming for you…
Anyway, nu vad care ar fi problema sa fie „ea” pe primul loc in relatie, de fapt m-ar deranja sa nu fie. But I’m weird…
Chiar si ideea de egalitate. De obicei inseamna compromis, iar compromisul e ceva ce deranjeaza cel mai putin pe toti cei implicati, dar de multe ori nu multumeste pe nimeni. Mai bine stabilesti ceva de genul „pt. mine chestia asta conteaza foarte mult asa ca atunci cand vine vorba de asa ceva facem ca mine in majoritatea timpului, pt. tine chestia astalalata conteaza foarte mult asa ca atunci cand vine vorba de asa ceva facem ca tine in majoritatea timpului, asta conteaza mult pt. amandoi asa ca alternam si eventual ‘oferim compensatii’…”, sa aiba fiecare cat mai multe momente de fericire chiar si cand prioritatile si preferintele nu-s aceleasi. (Daca e sa revin la termenii fotbalistici, iei mai multe puncte daca alternezi victoriile cu infrangerile decat daca faci mereu egal.)
Cat despre „garda”, yah, ar trebui sa fie jos mereu… Bineinteles ca in lumea de azi asta inseamna c-o sa ti-o iei in bot in majoritatea cazurilor, daca n-ai foarte mare grija inainte sa incepi ceva… Dar daca toata lumea tine garda sus si increderea la nivelul solului, n-o sa se ajunga niciodata sa nu mai fie nevoie de „garda” asta.
Daca nu dai tot n-ai cum sa afli daca ai dat sau nu de cineva care sa merite asta…
frumoasa povestea, dar stii ce e nasol la ea? va servi drept exemplu mulot proaste ce nu vor intelege decit ca au dreptul sa se urce pe podium. fara sa isi dea seama ca nu au nimic care sa le legitimeze dorinta. mai pe scurt proaste cu aere. eu unul (ia sa ma pipai, uite ca am), prefer sa fug de asa ceva.
Frustrari de femeie. Bullshit. Calmeaz-o pe Laura! Se mai intimpla. :-P
problema este – revin fiindca am citit mai atent si am zis sa n-o dau numai pe gluma – ca acest mod de a imparti barbatii si femeile e complet pagubos. sint cazuri si cazuri, sint momente si momente, nu se poate generaliza nimic. Ce sens are? sa incepem sa ne laudam ce barbati maturi sintem sau ce femei fatale si perfecte dar fara noroc in viata sinteti? Daca cineva ajunge sa urasca (pentru moment desigur) pe cineva asa cum o face Laura asta este numai din vina ei: cretini sint peste tot, nu te pune nimeni sa-i tii in brate. Dupa cum sint si cretine. Asta e jungla, din pacate. Cit despre „frica” intr-o relatie… asta ascunde ceva: o relatie dubla, nehotarirea in sentimente sau pur si simplu lipsa de neuroni. Ce atitea psihanalize? Viata e mai simpla, noi o facem complicata. Capisci?
Eu cred ca e cu atat mai complicata cu cat gandesti mai mult, asa ca poate o fi bine pt. tine sa fie simpla, dar daca e asa inseamna ca…
Laura face greseli gramaticale. Pica prost cand vrei sa dezvalui oamenilor adevarul absolut.
Plus ca ideea centrala textului e fundamentata pe o scapare de logica. De ce ar accepta un barbat o femeie cu coaiele mai mari ca ale lui?
De ce nu? E concurs cumva?
(Si din ce-am inteles eu, e vorba de coaie egale ca marime, +/- cativa mm acolo ca deh, mai greu sa masori exact lol)
sa inteleg ca intr-o relatie, femeia canta si tu joci?
9 din 10 femei cauta sa fie dominate intr-o relatie. dar nu la modul „treci, fa, la bucatarie”, ci in sensul ca barbatul o protejeaza, si o domina dandu-i impresia ca i se supune, e un joc in care amandoi castiga si amandoi stiu exact despre ce e vorba, doar ca nu o rostesc cu voce tare. atunci s-ar duce dracu’ tot farmecul.
de-aici problema mea. explicatiile laurei pleaca de la o idee lipsita de onestitate. dar, banuiesc ca fiecare priveste o relatie sentimentala in felul lui (sau al ei). nu stiu daca exista un mod „corect” de a vedea lucrurile, dar probabil exista o explicatie pentru care unii dintre noi sunt fericiti, iar altii nu.
…poate ca prietena – victima – era si mai ‘psihanalista’, iar omu’ si-a simtit doar rabdarea depasita, nu si coaiele…nimeni nu e perfect!
Ma intreb ce zic alea (cica) 1 din 10…
Sa intelegi ce-am spus mai sus, fiecare sa aiba mai mult control asupra domeniilor care il/o intereseaza mai mult. Iar per total, yah, „ea” conduce. Dar asa-s eu mai ciudat presupun…
mai fetitza, ala nu te lasa ca ai tu coaie mai mari ca ale lui sau ca esti femeia ideala pt el. asta iti place tie sa crezi ca o femee eronata ce esti. individului nu-i place de tine pt ca esti proasta, curva, taranca, mirosi urat, a vrut doar sa te futa etc. asa lasa tampeniile astea si depaseste momentul. daca ar veni vreun fost la tine si ti-ar spune ca l-ai lasat pt ca era barbatul ideal pt tine te-ai sparge de ras, nu?
vesnica frustrare feminina,frustrare,pe care o au datorita noua barbatilor ca le am permis prea multe de cateva decenii incoace si li sau urcat la cap si vor sa conduca barbatul ca pe un caine.in viziunea mea ,poate gresita,toate femeile vor puterea barbatului cu toate ca nu ar sti ce sa faca cu ea , ca daca stiau ce sa faca cu puterea le era data lor de catre dumnezeu nu barbatilor