Citeam azi, în Evenimentul, despre vecinele care se îndeletniceau pe vremea lui Ceauşescu cu preparatul de prăjiturele contra cost pentru colocatarii neîndemânatici în ale gastronomiei. Cică aceste tanti pline de intenţii bune au pierdut teren în ultimii ani în favoarea cofetăriilor de cartier. Şi uite aşa am constatat eu, într-o dimineaţă mohorâtă de luni, ce copilărie nefericită am avut. Eu nu o aveam pe Tanti Veta care să prepare chec (nu că aş fi fan) sau baclavale pentru satisfacerea papilelor gustative ale mele şi familiei mele. Aşa că trebuia să aştept răbdătoare până îşi făceau mama sau bunica chef să mă îndulcească. Bine, asta poate pentru că am copilărit în Drumul Taberei şi nu în Ferentari, acolo unde cotidianul o găsise şi cita pe Tanti Cutărescu care se ocupă în continuare de cofetăreala clandestină.
stai linistita …se muta bunica-ta langa tine …o sa-ti faca ea pajituri !!! ha ahahahahahah !!!