profunde

PRIETENIA LA CONTROL

Eu sunt o persoană cu mulţi prieteni. De ambele sexe. Sau cel puţin aşa sper. Am prieteni cu care să vorbesc despre chestii profunde, despre nemurirea sufletului şi ultimele apariţii editoriale, am prieteni cu care să vorbesc despre futaiuri, am prieteni cu care să vorbesc despre modă, despre ultimele fiţe, şi aşa mai departe. Şi, mai important decât orice, am prieteni la care ştiu că pot apela la orice oră în caz de nevoie, pe umărul cărora să plâng în momentele depresive şi cu care să sărbătoresc marile realizări. Tocmai de aceea nu prea pot să înţeleg cum pot exista oameni care nu sunt înconjuraţi de prieteni. Şi, credeţi-mă, cunosc o grămadă! Da, şi pe mine m-au dezamăgit oamenii, şi eu mi-am luat o grămadă de ţepe de la tot felul de „prieteni”, dar, probabil că aşa sunt eu mai naivă, încă mai sper că pot exista şi oameni omenoşi. Când le întrebi pe astfel de persoane de ce nu au prieteni, invariabil îţi răspund că nu ştiu. Şi nu mă refer aici la cine ştie ce ursuzi, timizi sau nesuferiţi. Sunt oameni obişnuiţi cu calităţi şi defecte. Dar, chiar şi aşa, ei nu au prieteni, au cunoştinţe, colegi şi, în cel mai fericit caz, amici cu care mai ies la o bere sau la un club. Dar nu prieteni. A! Unii mai au şi parteneri de viaţă, care, unori, suplinesc prietenii. Oare este chiar aşa de greu să-ţi găseşti un suflet de nădejde, pe care să-l iei ca atare şi care să te ia exact aşa cum eşti? Chiar vă rog pe aceia care vă aflaţi în situaţia asta, să-mi explicaţi şi mie de ce nu aveţi prieteni. Capacitatea mea comprehensivă este depăşită de problemă.
Vreau să închei prin a mulţumi unor oameni pentru că există şi mă acceptă în viaţa lor. Lista este aleatoare şi îmi cer scuze celor pe care i-am uitat. Nu e din rea voinţă, ci doar din aiureală. Aşadar, vă mulţumesc: Alinutza, Anya, Adi, Theo, Eddie, Sandi, Maria Filipescu, Ramona, Gabi & Mihai, Dana & Doru, Lăză, Dodo, Cosmin & Alina, Anca, Eugen.

5 Comments

  • Uau, profunda rau. Parca ti-ai lua la revedere. Brrr. M-ai si speriat, am citit-o de doua ori. :) Ce-ti veni? Uite ce a scos 1 Maiul asta din tine… Prea multa relaxare strica.

  • Nice post… Ma faci sa vreau sa scriu si eu ceva pe tema asta si deja am un post deprimant si personal „in lucru”, plus o gramada de chestii in drafts pe ideile pt. care ziceam ca vreau sa scriu de fapt si tot n-ajung la ele…

    Anyway, in cazul meu e simplu, ar trebui sa se puna poza mea in dictionar la definitia timiditatii. Nu pe net, aici pot sa ma exprim foarte bine, dar in real life ma kc pe mine oricand sunt in… raza senzoriala a unei persoane de care nu ma simt deja apropiat. Si ca sa poti avea prieteni trebuie intai sa cunosti oameni, chiar multi oameni, tinand cont de cat de greu e sa gasesti unul care intr-adevar sa-ti poata fi prieten.
    Bineinteles, pot incepe prietenii pe net, sau cel putin as fi putut inainte de… Nvm, de ajuns sa spun ca de atunci nu ma mai apropii de persoane noi, si nu, nu de teama c-o sa ma faca sa sufar, altceva.

    Anyway, pt. mine prietenia are o definitie destul de stricta si inseamna enorm de mult. Sunt sigur ca marea majoritate considera prieteni persoane despre care eu as spune cel mult „well, vorbim din cand in cand, dar cam atat”. Asa ca e cu atat mai greu.
    Insemnand enorm de mult, necesita si multa dedicare, si cum nu poti sa te dedici (chiar si pe nivele diferite) prea multor persoane in acelasi timp, am o limita impusa de cand eram chiar mic. Nu ma apropii de mai mult de 4 persoane in acelasi timp. Si nu 4 oricum, ci roluri clare: gf, best friend & 2 good friends. (Si best friend nu-i pur si simplu cea mai apropiata prietena (ma inteleg bine doar cu tipele) din momentul respectiv. Doar o data a existat cineva despre care chiar sa pot spune ca-i best friend… Si n-a tinut mult…) Daca un „rol” nu-i „ocupat”, nu las pe altcineva in locul respectiv. De fapt nici n-au fost vreodata ocupate toate in acelasi timp, asa ca limita e doar ca idee…

    Pur si simplu cred ca nu poti fi cat de apropiat trebuie (din punctul meu de vedere) fata de prea multe persoane se „dilueaza” tot, ajunge superficial si fara rost. (Sustin relatiile in mai mult de 2 in schimb, atata timp cat nu-i nimic ascuns, bineinteles. Dar asta-i alta discutie.) De fapt, am nevoie de doar 2 persoane in viata mea: gf & best friend. Le ofer tot (well, aproape tot in cazul best friend) si ma astept la acelasi lucru in schimb… Dar se pare ca nu prea sunt persoane in stare de asa ceva, cel putin nu pt. prea mult timp, sau ca multora le e frica si sa incerce sa afle daca ar fi in stare.

    Just how things are I guess, eu n-o sa ma schimb…
    Be thankful for what you have, pt. ca foarte multi n-au asa ceva…
    Si atat, ca si asa e un comentariu mai lung decat post-ul in sine si iar o sa zici ca te-am pierdut pe drum :)

  • Andrutzo, ce-ti veni cu post-ul asta fiindca, vorba lui Dan, e sumbru rau! Sau ai baut opt pahare de vodca si ai dat-o in melancolie? :-)
    Ia sa nu ne mai relaxam atit!

  • Cavalary are dreptate, uneori cuvinte ca „prieteni” sunt folosite prea usor.

    Eu am doar 3 prieteni si nu stiu unde-as putea duce mai multi, pentru ca pur si simplu nu-mi mai raman timp, energie si atentie pe langa astia putinii pe care-i am.

    In rest am amici, buddies, cunostinte, cu care vorbesc mult, ma joc si rad, dar care nu intra in categoria privilegiata „prieteni” pentru ca pur si simplu nu-i simt atat de aproape de sufletul meu.

  • Ca sa fii prieten cu cineva, increderea trebuie sa fie din partea ambelor parti.
    Eu nu pot avea incredere in nimeni, de unde si rezultatul firesc, ca nu am prieteni.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close