celuloză

VISĂTORII

Asta chiar e o premieră: am citit o carte care nu e mai bună decât filmul. Cum se întâmplă de obicei, filmele sunt mult sub nivelul cărţilor de la care au pornit. Cine a văzut The Dreamers, adică Visătorii, sunt convinsă că ar fi fost mânat de curiozitatea de a citi şi cartea. Totuşi, mare dezamăgire. Editura Trei a publicat de curând, în colecţia Eroscop, cartea VISĂTORII, scrisă de cel care a semnat şi scenariul filmului. Se pare că Bertolucci a fost impresionat de o carte mai vechie a lui Gilbert Adair, The Holy Innocents pe care i-a cerut să o adapteze pentru film, aşa născându-se The Dreamers. Cartea a fost, deci, scrisă în paralel cu scenariul. Plasticitatea pe care a surprins-o Bernardo Bertolucci în filmul său nu poate fi însă comparată cu scrierea, cam forţată, a lui Adair, care este o scriitură uşoară, de literatură cuminte şi care este mult prea căutată în pasajele care se vor cu tentă sexuală. Autorul mânuieşte comparaţii, metafore şi alte componente ale stilisticii literare, dar parcă a fost obligat să scrie despre nişte perversităţi la care nu aderă, dar care ştie că dau bine la marketing.

9 Comments

  • nu ma pot abtine – LOL @ the above. iti dai seama, Andra? faptul ca ai sanii mari garanteaza veridicitatea oricarei asertiuni pe care ai putea-o face. mi se pare genial.

    in alta ordine de idei, sunt multe carti sub nivelul filmelor care le-au pus pe ecran. Fight Club ar mai fi un exemplu. cartea inca n-am citit-o, dar filmul l-a vazut si a fost ceva timp undeva sus in topul preferintelor personale.

    e o placere pentru mine sa descopar ca exista femei care arata bine si mai si citesc si mai vad si filme bune. chiar daca suna misogin, nu e.

  • fac o completare la ce am zis mai sus. cartea despre care spuneam ca nu am citit-o este asta pe care o prezinti tu, nu Fight Club a lui Palahniuk. p-aia am citit-o de vreo trei ori si tot proasta mi se pare :)

  • fight club nu am citit-o, dar filmul e ok. nu the best, din punctul meu de vedere, dar printre cele bune.

  • pai, andro, ‘the dreamers’, in my opinion, e una dintre cele mai mari porcarii iesite din creierul ideo-prajit al lui bertolucci. kitschiosenie tezista imbracata in chiloti nostalgico-idealisti, amestec chipurile socant de stangisme saisoptiste + incest + nuditate frontala + escapism sexual, fara strop de tensiune (remember ‘last tango in paris’?). bine, acuma poate ca-s rau pentru ca am vazut filmul intr-o sala care mirosea groaznic a balega (habar n-am de ce, era totusi intr-un mall), dar singura chestie din filmu’ ala mai buna decat cartea e eva green.

  • mai rekabule, eu l-am vazut in confortul propriului dormitor si chiar mi-a placut. dar stii si tu cum e cu degustibus (asa s-o scrie ca nu am facut latina pe la scoala?…).

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close