Citeam în Jurnalul Naţional de azi despre una din ultimele isprăvi ale oamenilor de ştiinţă americani. Cică ar fi băgat nişte chinezi mici şi mulţi în boabele de orez. E, acum nu e vorba chiar de tot poporul de orezari, ci doar de nişte gene ale lor. Aşa că cercetătorii s-au apucat de plantat în Kansas orez cu proteine umane obţinute din lapte de mamă şi salivă. Cică ar fi în scopuri nobile de tratare a nu-ş-ce afecţiuni. Cum era de aşteptat, au sărit mulţi în sus că aşa ceva nu e etic. Cum eu şi etica nu prea avem chestii în comun, asta chiar nu ma interesează. Singura întrebare pe care mi-o pun este: dacă păpăm proteină umană, asta înseamnă că practicăm un fel de canibalism?
Tinand cont ca e vorba de chinezi, o sa fie ‘care pe care’. Daca te mananca ei pe tine de dinauntru inspre afara, e canibalism. Daca ii mananci tu pe ei, e alimentatie!
e canibalism, manca-ti-as!
pai de ce sa fie canibalism?
daca si-au dat „gena” de bunavoie…
si asa sint destui chinezi.
sau, mai mult ca sigur ca o sa ajungem ca in filmu ala „FAHRENHEIT 220 SAU 250” ma rog, nu mai stiu exact cum se numea, era prin anu 2030, si nu mai era nimica de mincat pe pamint, si mincau biscuiti facuti din morti (Oameni morti), si aia facuti de singurul mare concern ramas pe pamint.
parca era si un film, Produsul verde, pe care l-au dat aia la tvr imediat dupa revolutie unde faceau ceva de papa din oameni, tot in viitor.
stii, pai despre filmu ala era vorba, andra draga.
titlu original era SOYLENT GREEN, aparut in 1973.
Oricum, nu mai e mult… Vorba bunicii mele (d-zeu s-o ierte) „Ei nepoate, s`apropie…”.
Eu normal ca habar nu aveam despre ce vorbenste, dar acum mi-am dat seama.