ŞI EI E OAMENI…

Am stat de curând de vorbă cu o domniţă extrem de proastă. Blank total. Mă rog, nu contează cine şi în ce context am dat peste ea, dar chesita asta mi-a trezit o întrebare mai mult retorică pentru că nu prea ştiu cine mi-ar putea da un răspuns la ea având în vedere că oamenii proşti nu se consideră ca atare. Să nu ne înţelegem greşit: eu nu îi dispreţuiesc pe oamenii proşti şi ca să îmi fii prieten nu trebuie să fii doctor docent. Întrebarea mea, însă, este: ce dracului discută oamenii proşti între ei? În cuplu sau între prieteni, dar mai ales în cuplu, când au de petrecut mult timp împreună. Nu citesc, nu au aspiraţii filozofice şi nici probleme existenţiale legate de nemurirea sufletului. Ele sunt cu hăinuţele şi fardurile, ei sunt cu maşinile şi fotbalul, poate cu mici variaţiuni, dar în general cam astea sunt tematicile de bază. Şi atunci despre ce vorbesc ei între ei? Şi nu numai despre ce vorbesc mă întreb, pentru că pot fi multe momente de linişte, de solitudine, auntci la ce se gândesc? Eu îmi fac planuri, caut soluţii la problemele de muncă sau personale, încerc să mă cunosc mai bine şi altele din gama asta când stau cuminte la semafor. Dar ei ce fac în traficul din Bucureşti. Pentru că nu pot să cred că nu se gândesc la nimic. Trebuie să fii un mare maestru să reuşeşti să îţi goleşti mintea de absolut orice gând, ceea ce mă îndoiesc că ar fi ei. De multe ori se spune că oamenii proşti sunt mai fericiţi pentru că nu îşi pun tot felul de probleme existenţiale, dar dacă ar fi să aleg acum, sigur m-aş alege pe mine cu idei creţe şi mai puţin fericită, decât o mimoză fără creier…