Nu, nu este un post cu teme botanice. Şi nici nu se referă strict la femeile care pozează în plantele ruşinoase de mai sus. Ci se referă la mimozele umane penibile în general. Să mă explic. Vorbim aici despre virginitate. Punct. Şi păstratul ei din diverse motive. Acu’, na!, fiecare e liber să facă ce vrea cu ea. Şi e la fel de liber să îşi schimbe părerile. Dar dacă tot o face, măcar să o facă elegant. Cu tact.
Cazul numărul unu:
Domn bine. Dotat intelectual. Dotat cu look. Şi dotat în general. Ce se gândeşte el? Să se păstreze virgin până când întâlneşte marea dragoste. Şi o face. Şi aşteaptă… Şi aşteaptă… Până când ajuns la 24 de ani, într-un moment de disperare se lasă agăţat şi molestat de o turistă nemţoaică, într-o discotecă. Evident că este dezamăgit. Evident că îşi reproşează momentul de slăbiciune. Dar măcar a intrat şi el în rândul lumii… Restul e poveste şi nu îşi mai are locul aici. Regretă însă că a aşteptat dragostea cea mare care a venit apoi în persoana uneia cu care s-a şi căsătorit, dar a divorţat după şase luni. Nepotrivire de caracter…
Cazul numărul doi:
Ea, tipă mişto, simpatică şi destul de aspectuoasă. Povestea se repetă. Se păstrează pentru dragostea cea mare. Şi ajunge pe la 26 de ani să îşi piardă capul şi virginitatea cu unul căruia i s-a făcut milă de ea. El, de altfel, băiat bun. Dar amândoi au fost conştienţi că sunt acolo pentru a rezolva o problemă, nu pentru a îşi pune pirostriile. Ea, uşurată, începe să aibă îndoieli dacă a făcut bine ce a făcut. Adică să aştepte la nesfârşit.
Nu condamn, dar remarc ipocrizia situaţiei. Pe de altă parte, am o prietenă care a ţinut cu dinţii de virginitate până la 18 ani. Aşa a vrut ea. A fost păsărica ei. Când a devenit majoră, şi-a luat iubitul de mânuţă şi a trecut la fapte. Chestia asta pot să o înţeleg şi să o respect. Ai un ţel precis şi tangibil. Dar cel cu marea dragoste… e cam utopic. Evident că ajungi să ai cel puţin o mare dragoste de-a lungul vieţii. Dar dacă eşti timorat de neasumarea propriei sexualităţi s-ar putea să îţi zboare iubirile pe lângă tine fără să te prinzi. Evident că nu postulez acum să sari pe problemă cum cunoşti prima persoană de sex opus, dar poveştile alea pe care le auzeam cu bărbaţii care nu reuşesc decât să le facă pe femei să sufere, să le traumatizeze pentru că le-au dezvirginat (şi mă refer aici în general la femei pentru că la ele este mai des întâlnită chestiunea), sunt doar poveşti. Până la urmă e ceva asumat de ambele părţi. Deci care e rostul să aştepţi până la bătrâneţe? Ultima oară când am verificat, nu îţi dădea nimeni nicio medalie. Şi nici şanse mai mari să câştigi la loto nu aveai… O, dar poate că reuşeşti să avansezi mai repede în carieră aşa!…