TARTĂ CU DOVLEAC ȘI ALIRA MERLOT

Acușica bate Halloween-ul la ușă cu cerutul de dulciuri și voi nu aveți nimic în casă! Dar vă rezolv eu imediat pentru că am pregătit o tartă cu dovleac numai bună pentru astfel de ocazii și ușor de făcut.

De fapt, eu nu am nicio treabă cu această sărbătoare, dar așa sunt eu mai ciudățică, nu mă dau în vânt după sărbători. Însă după plăcintele și prăjiturile cu dovleac, mă dau în vânt. Și cum acum este în plin sezon de așa ceva, am zis să încerc și o rețetă mai deosebită de clasicele plăcinte cu dovleac și scorțișoară. Am vrut, însă să o pot servi și cu un vin roșu corpolent, cu arome de fructe de vară târzie, cum este Alira Merlot 2013, așa că am renunțat la condimentele obișnuite și am lăsat savorile mai fresh să cuprindă dovleacul.

Deși în general deserturile sunt servite cu vinuri tot desert, pe mine această asociere mă depășește un pic, devenind totul mult prea dulce. Așa că îmi place să combin și la desert cu un vin sec, cu personalitate, care să pună în valoare preparatul, și să-și potențeze reciproc aromele, întocmai ca un platou de brânzeturi servit alături de un pahar de vin, platou ce reunește și fructe uscate, cu un gust bogat și ușor caramelizat.

Tartă cu dovleac

INGREDIENTE

Blatul:

• 250 g făină
• 125 g unt
• 50 g zahăr
• 1 gălbenuș
• 30 ml apă rece
• un vârf de sare

Umplutura

• 1 kg dovleac plăcintar
• 100 g zahăr vanilat
• 100 g zahăr tos
• 1 lămâie
• 1/2 păstaie vanilie

Glazura

• 4 albușuri
• 200 g zahăr tos
• 50 g apă

PREPARARE
Se amestecă ingredientele pentru blat și se frământă puțin nu prea mult, ca să nu devină elastic aluatul. Se lasă aluatul la rece 30 minute. Se întinde foaie și se pune în tava de tartă. Se mai dă un pic la rece, până se încinge cuptorul la 200 grade C. Se dă la cuptor aproximativ 20 minute, în funcție de cuptor, până ce aluatul devine auriu deschis. Se scoate și se lasă la răcit.

Dovleacul se dă pe răzătoare și se amestecă cu zahărul, zeama de lămâie, iar păstaia de vanilie se taie pe jumate, se scot semințele și se adaugă la dovleac. Se pune totul într-o cratiță pe foc, cu tot cu teaca de vanilie și se gătește până dovleacul devine dulceață. Aveți grijă la zeama de lămâie, gustați înainte să o turnați pe toată pentru că depinde cât este de mare lămâia și cât de acră este, așa că depinde de gustul vostru pentru a nu complexa dovleacul.

Scoateți păstaia de vanilie și puneți umplutura în coaja de tartă.

Pentru glazură am ales să fac o bezea italiană, care mi se pare o variantă mai stabilă de bezea. Și pentru că nu aveam un termometru de cofetărie, am apelat la Prăjiturela care să mă învețe cum pot să o fac totuși și fără ustensile. Ideea este că trebuie să aduci siropul la temperatura optimă (118 o C) și apoi să îl torni în fir subțire peste albușurile deja bătute, chestie care pasteurizează oul. Dar dacă nu ai termometru, testul se face prin picurarea siropului într-un pahar cu apă rece: dacă picătura rămâne închegată, atunci e gata, dacă se dizolvă, mai lasă-l un pic. Pune bezeaua bine bătută cu poșul sau direct cu lingura deasupra și arde-o cu un arzător. Sau dă-o câteva minute la cuptor ca să prindă crustă.

Opțiune

Poți da o aromă și bezelei, infuzând apa de la sirop sau înlocuind o parte din ea cu alt lichid aromat, cum ar fi apa de trandafiri. Eu, însă, am preferat să keep it simple, tocmai pentru a nu amesteca gusturile și a se putea combina cu Merlot-ul despre care v-am zis.