Sunt cam ciufi. Sunt într-o perioadă din aia în care nu am chef de nimic. Nu prea mă motivează nimic. Vreau chestii mari. Adică vreau să se întâmple chestii importante în viaţa mea, nu vă gândiţi la prostii! Am o imagine perfectă asupra viitorului meu şi totuşi sunt extrem de demotivată. Pentru că nu găsesc soluţiile necesare. Prietena mea îmi spunea că sunt extrem de bună la identificarea problemei, dar că nu sunt capabilă să găsesc şi soluţiile. Aşa este. Ştiu că absolut totul depinde de noi, de fiecare dintre noi în parte, să fie aşa cum am vrea să fie. În teorie e foarte simplu. Dar practica ne omoară… E simplu să dai vina pe alţii, că alţii nu te lasă, îţi stau în drum, te trag înapoi. Când de fapt suntem proprii noştri duşmani. Eu mă iubesc foarte mult, dar se pare că mă şi urăsc foarte mult. Şi asta poate pentru că îmi propun scopuri măreţe. Vreau să cred că nimic nu e prea măreţ, că merit absolut tot. Când eram mai mică aveam un avânt de nestăvilit. Numai că aş putea zice că viaţa mi-a dat multă muie, deşi încep să cred că mi-am făcut-o singură. Mă uit în jurul meu, la prieteni din aceeaşi generaţie, şi majoritatea are cam aceeaşi problemă. Vor mai mult, vor altceva. Mă uitam duminică la un film despre o tanti jurnalistă care ajunsă la o anumită vârstă nu a mai fost dorită ca prezentatoare a ştirilor şi a reucurs la operaţii estetice şi minciuni. Nu asta contează, ci relevanţa este că nu pot face presă glossy toată viaţa. Nici măcar nu îmi doresc. Îmi doresc ca viaţa mea, cariera mea, să înceapă să se îndrepte în altă parte. Vreau să iubesc şi să am o afacere a mea care să mă împlinească. Pentru astea toate însă trebuie să găsesc soluţiile. Da, ştiu, azi nu sunt fun, probabil v-am plictisit deja. Asta e, mai am şi momente din astea. În care mă uit dincolo de poleială şi în care am tupeul să vreau mai mult…
Asa e cu absolventii de psiho-pupu, mai mereu au cate o dilema existentiala :P
Oricum, mai bine sa ai framantari la tinerete pana gasesti directia cea mai potrivita, decat sa tragi concluzii rapide si sa te trezesti la 45 sau 50 ca nu aia era de fapt ce ti-ai fi dorit. Cu privire la afacere, poate ajuta sa te gandesti si in ce zona experienta si atuu-rile tale personale pot sa prezinte un avantaj strategic fata de oricine altcineva incearca sa faca acelasi lucru. Asa am gandit eu si cand am avut de ales intre HR si altele, marketing de exemplu..pentru ca la vremea respectiva oricum nici despre HR nu stiam mare lucru.
este dupa parerea mea unul din cele mai bune posturi. ti-ai expus dorintele si te-ai caracterizat destul de bine. astept postul in care ne spui ca ai realizat ce ti-ai propus si cum ai reusit (sper fara compromisuri mari ) .
deci, succes :D
Ca sa incepi sa iti rezolvi problema ar trebui sa incepi sa treci la un job cu rezultate mai palpabile. Ceva in PR, organizare de evenimente, ceva pe marketing.
De exemplu stiu ca importatorul de Nikon urmeaza sa isi caute pe cineva, pentru ca tocmai au ramas fara. Ca punct prin care sa treci in cariera ar fi poate interesant.