Nu știu voi dacă îl știți și de unde îl știți pe Andrei Nemirschi, însă eu știu că îl știu de câțiva ani și că tare îmi place de el. Și de fotografiile lui. Și din acest motiv, când am avut de curând nevoie de niște poze cu mine, pentru un proiect, am apelat la el. Ce a ieșit, puteți vedea mai jos. Dar până acolo, hai să vă mai zic câte ceva.
Cum m-am cunoscut cu Andrei Nemirschi
Pe scurt, ar suna așa: la ședința foto cu Tara Holtea, pe care am făcut-o pentru coperta Playboy din iunie 2014. Pe lung, însă, ar suna așa: am petrecut cu colegii din redacție, Tara și Andrei câteva zile foarte mișto la Sasca Montană, acolo unde am făcut pozele. Mi-au plăcut rezultatele ședinței foto. Și mi-a plăcut foarte mult cum am lucrat cu el, din postura pe care o aveam de producător al shootingului. O lună mai târziu, Andrei venea cu frumoasa Ginuța (cum care Ginuța?! The one and only!) în redacție pentru a o fotografia pe balconul nostru, în seria „Balcoanele din”, un proiect foarte tare. De fapt, odată cu proiectul ăsta foto am realizat că Nemirschi chiar are ochi de fotograf, nu doar ureche de producător și manager de muzică, chiar dacă este autodidact. Tehnica a învățat-o singur (mai ales că este inginer la bază, ba chiar un inginer priceput, căruia îi place să își folosească mâinile, nu doar ecuațiile), însă estetica e înnăscută. Pe aia mai greu o achiziționezi.
Despre fotograful Andrei Nemirschi
Când mi-am conturat liniile proiectului pentru care aveam nevoie de fotografii, fără să stau pe gânduri, am realizat că Andrei Nemirschi este exact persoana potrivită pentru că fotografiile lui au acel aer pe care îl căutam eu: relaxat, ușor romantic, cu o notă sexy delicată. Și deși nu lucrasem cu el decât din spatele camerei, și îmi plăcuse, după cum v-am spus, de data asta, când am fost model, am avut senzația că am făcut echipă dintotdeauna. Lui Andrei îi place să fotografieze „oameni și peisaje. Mai precis femei frumoase și peisaje puternice (și invers)”. Așa că l-am întrebat ce trebuie să aibă femeile alea pe care să vrea să le fotografieze:
„Obiectivul meu este atras de mister, de existența unui aspect neexplorat al femeii-subiect. Aspectul în cauză poate fi un unghi al feței, o încadrare sau chiar o emoție pe care vreau să o văd imortalizată. Pe de altă parte, cred că mult dintr-o imagine de-a mea este și chimie. Chimia pe care o am cu fiecare este importantă și cred că ăsta e un raspuns bun: chimie.”