Știu că e un titlu lung și greu de indexat de atotputernicul google, dar mi se pare atât de potrivit pentru locul acesta plin de energie pozitivă care e Hospice Casa Speranței, încât restul nu mai contează.
Am ajuns săptămâna trecută, în acest loc pentru a discuta cu prietenul meu Tibi, unul din Zânii Buni de la Hospice, adică cei care fac rost de fondurile cu care să trăiască un astfel de ONG. Cu Tibi pregătesc un proiect despre care o să vă povestesc asap. Până atunci, însă, vreau să vă povestesc despre impresiile cu care am plecat de acolo.
Cum e la Hospice Casa Speranței
Pe scurt: pozitiv. Iar ca să o spun mai pe lung, trebuie să vă povestesc ce e Hospice de fapt. Auzisem despre ei datorită Mihaelei Rădulescu care făcea lobby acum câțiva ani buni pentru adunarea de fonduri. Spre fericirea mea, nu am fost niciodată nevoită să aud despre ei în alte condiții. Și asta pentru că Hospice Casa Speranței este un loc dedicat bolnavilor în stadii terminale, dar și incipiente, atât adulți, cât și copii, un ONG care funcționează numai din fondurile primite prin donații, un spital frumos, în care nu miroase a spital și în care ești tratat omenește, de cadre medicale zâmbitoare.
L-am întrebat pe Tibi cum aleg pacienții care au norocul să ajungă aici și mi-a spus că este un proces simplu, bazat pe dosarul medical, fără nicio legătură cu pile, dar că din păcate acoperă doar 7% din necesar. Și acest procent include nu doar perioadele de spitalizare la unul din cele două centre, din București și Brașov, ci și îngrijirea la domiciliu sau în ambulatoriu pe care o acordă.
Tibi mi-a făcut turul clădirii din București, situată într-un loc liniștit, pe malul lacului Plumbuita, m-a plimbat pe la zona de cabinete, zona de saloane, zona de agrement, să-i zicem, și prin „bucătăria” internă. Despre astea, o să vă mai povestesc altă dată. Însă cel mai important acum este să vă spun ceea ce i-am zis și lui atunci: este un loc extrem de senin pentru un loc atât de trist. La Hospice Casa Speranței nu miroase a spital, nu miroase a boală, nu vezi fețe căzute și nici scârbă. Și chiar merită tot ajutorul pe care îl putem da.
Ajutați-l pe Tibi să ajute Hospice Casa Speranței
Nu mai știu de câți ani îl știu pe Tiberiu Căpudean, dar oricum este irelevant. Știu, însă, că Tibi este un om bun, cu un suflet imens și că atunci când face ceva, o face din toată inima. Iar acum, nu doar că a renunțat la jobul confortabil financiar pe care îl avea pentru a face ceva plin de sens, ci își dedică și timpul liber acestei cauze. Așa că acum s-a pus pe alergat pentru speranță. Pentru Casa Speranței.
Deci vă rog să citiți povestea lui și, dacă vă lasă inima, să apăsați butonul de donații. Fiecare click, el îl măsoară în vizite la domiciliu sau pungi de perfuzii. Hai să fim buni, chiar dacă nu mai e decembrie!
[…] Vă ziceam acum câteva săptămâni că urmează un proiect de suflet cu Hospice Casa Speranței. Nu o să vă spun încă despre el. Pentru că acum vreau să vă spun ceva mult mai important: despre cum 2% din impozitul pe venit poate face diferența. Și despre încă o modalitate de a ajuta fără a vă devaliza economiile. Dar să le luăm pe rând. […]