Nu e chiar o știre. O știre a fost acum vreo lună. Dar mă gândesc că dacă eu abia acum m-am trezit, probabil că mai sunt și alți adormiți ca mine. :) Știrea este despre o noutate care mie îmi merge la suflet: Ghidul Michelin a început să acorde stele și mâncării stradale. Nu mai trebuie să fie totul apretat, nu mai trebuie să fie totul la linie, dar trebuie să fie bun, al naibii de bun. Și permanent bun! Cred că ăsta e motivul pentru care în România nu avem încă restaurante Michelin: pentru că la noi nu există constanță. Uite, o să vă dau un exemplu recent în acest sens. Scuze, Costi, dar trebuia să o zic. Mie în place la Stadio. Am și scris despre asta. Numai că ultima oară când am mâncat acolo, am mâncat prost, urât. O să mă mai duc o dată. Poate a fost o zi proastă în bucătărie. Vreau să le mai dau o șansă. Însă pentru un restaurant care se respectă, nu ar trebui să fie așa. Iar la chestia asta chiar țin cei de la Michelin.
Ghidul Michelin a pornit ca un ghid pentru șoferi, la 1900, ca să știe pe la ce bodegi să mănânce când sunt pe drumuri. Bine, pe atunci ghidul conținea și liste ale service-urilor, hotelurilor și alte cele necesare. Dar se pare că faza cu restaurantele a prins foarte bine și restul e legendă. Cine nu a auzit de acest ghid?! Unii chef-i s-au sinucis din cauza lui, alții au făcut istorie datorită lui. Și uite că acum un nou capitol de istorie începe să se scrie: mâncarea stradală de calitate.
Știți că îmi place o mâncare bună, fie că e la fiță sau la colțul străzii. Am mâncat street food peste tot pe unde am fost. Din păcate nu am ajuns încă în Hong Kong și Macau, acolo unde 23 de „dughene” și-au primit deja steluțele, dar am mâncat prin Bangkok niște minunății de referință. Mă mai așteaptă și Tokyo, acolo unde primul restaurant de noodles, care are doar 9 locuri și cozi mai ceva ca la Madame Tussaud’s pentru un bol de ramen, și-a primit și el steluța. Sinceră să fiu, nu mă aștept ca vreo patiserie de pe la noi să primească astfel de onoruri pentru merdenelele sale, dar mi se pare că ar trebui să luăm exemplu. Deși… Asia are o altă cultură, o altă formă de educare a respectului față de ceilalți și munca ta. Deci probabil că voi mai acumula multe mile de avion până să ajung să îmi ling nepolitiocs și tacticos degetele într-un restaurant Michelin dâmbovițean.
