Cunosc mulți oameni. Intru în contact cu tot felul de tipologii și tot felul de povești. Și, din seria dezbaterilor de căpătâi cu fetele mele, am tras o concluzie cu privire la bărbații-fluturași, care nu se pot așeza într-o relație. Sau, mai bine zis, care nu au chef să o facă.
Sunt pe de o parte cuceritorii de profesie. Ei, ajutați de cele mai multe ori și de un look atrăgător, cam de pe când au început să fie interesați de fete, au știut ce să le spună, cum să le vrăjească. Deși mulți dintre ei sunt colecționari de păsărici, pentru ei jocul este important. Își doresc să le cucerească pe acele femei, își doresc ca ele să se îndrăgostească de ei, dezvoltă niște pseudorelații de durată, pe care le alimentează din când în când, astfel încât să nu moară focul, dar nici să nu depășească cu vâlvătaia lui perimetrul bine stabilit de ei. Pentru ei satisfacția nu vine din a mai fute încă o gagică, ci din a-i face ei inima să bată, de a o face să-i vrea pe ei iar și iar.
Pe de altă parte sunt proaspeții cuceritori. De cele mai multe ori foștii fraieri din generală și liceu, poate chiar și din facultate, care cu greu reușeau să invite o fată la o Cola, darămite să mai facă și alte chestii. Între-timp s-au angajat prin vreo corporație, au început să mai scoată capul în lume, au mai învățat să se îmbrace și să-și facă freza, au prins niște informații cheie despre vinuri și s-au mai dezghețat, așa că au pornit la agățat. Și agață pe bandă rulantă. Ca să își scoată pârleala după atâția ani de hibernare. Diferența față de cuceritorii de profesie este că ei nu vor decât să fută. Nu știu să o facă cu clasă, să păstreze apoi o relație din care să se adape din când în când. Poate că le e frică să nu fie demascați ca impostori lipsiți de experiență dacă ajung mai departe cu o femeie. Sau poate că le este frică să nu care cumva să pună vreo scorpie gheara pe ei și să își piardă atât de dulcea libertate pe care au câștigat-o de curând. Cuceritorul de profesie nu are niciodată grija asta. Pentru că știe că și dacă vreo femeie îi va aprinde călcâiele, el nu va deveni posesiunea acelei femei. Însă proaspătul cuceritor nu este decât băiețelul traumatizat care s-a îmbrăcat mai bine și care încă se sperie de Baubau. Așa că penetrează și o ia la fugă.
Iar femeile, în naivitatea lor, cred că cei din categoria a doua sunt mai ușor de strunit. Cred că vor putea pune cu ușurință gheara pe ei. Și se înșală amarnic. Pentru că proaspătul cuceritor este imprevizibil, frustrat și neexperimentat. Cuceritorul de profesie, însă, știi ce hram poartă și ți-l asumi sau nu. Sau poate mă înșel?…