Sunt mari şanse ca textul ce va urma să fie destul de incoerent din moment ce sunt multe chestii pe care aş vrea să le spun şi probabil va fi o salată de cuvinte o idee mai ordonată. Bon! Aseară am fost în vizită la nişte prieteni care au adoptat de un an doi gemeni care acum au 5 ani. Orice om normal i-ar considera nişte copii foarte drăguţi. De fapt, ei chiar sunt drăguţi. Prietenoşi, frumoşi şi simpatici. Doar că sunt copii, acea specie cu care eu nu mă prea împac. Deşi ei se împacă cu mine. Mai am vreo două prietene cu băieţei mici care sunt topiţi după mine, eu neacordându-le o atenţie anume. Aseară am avut din nou un atac din acela de panică legat de felul cum îţi fute de fapt viaţa o mogâldeaţă din asta care apare aşa, dintr-o dată şi rămâne pentru totdeauna. Bine, primii 10 ani sunt grei, după care urmează încă vreo 8 cel puţin ciudaţi şi după aia te poţi şi tu bucura de roadele fecundării.
Peste o săptămână fac 25 de ani şi mereu mi-am dorit să fiu o mamă tânără. Dacă mi-aş fi permis financiar aş fi făcut un copil şi la 16 ani. Poate că inconştienţa de atunci ar fi cadrat mult mai bine cu statutul de mamă tânără. Dar eram cât de cât raţională şi ştiam că este practic imposibil să fac un copil atunci. Dar am sperat că până la 25 de ani să devin mamă. Ceea ce mi se părea foarte rezonabil. Dar nu a fost să fie. Poate că dacă aş fi avut casa mea, mă apucam să fac şi singură un copil. Chiar dacă pentru propoziţia asta îmi va sări în cap multă lume.
Dar am din ce în ce mai multe îndoieli că îmi doresc un copil. Adică da, teoretic îmi doresc un copil. Aşa, ca şi concept. Dar mă sperie gândul şi acţiunea de a îngriji un copil mic şi, mai mult, de a-l suporta cu toţi decibelii lui. Nu oferă nimeni un copil de vreo 10 ani gata educat, sănătos, simpatic şi frumos, plus deştept?
Nu esti singura cu teama de a creste copii. Ce sa-i faci e o responsabilitate mare sa fii parinte, nu e chiar de colo sa faci asta (calumea).
Draga mea, eu iti propun solutia salvatoare: copiii LUI, gata pregatiti pana la varsta de 7-10 anisori, educati si stersi la fund.
Numai buni de jucat si luat in vizite ;)
Da, stiu , sunt denaturata. Si eu vreau un copil la modul teoretic, care sa imi futa viata si cele 4 cafele zilnice, sa ma faca sa ma tavalesc pe jos de nervi ca un animalutz de 4 kile a devenit centrul vietii mele….
si pe mine ma ingrozeste gandul de a suporta un bebe mic, desi eu iubesc decibelii
Îi găseşti la magazinul de copii numit orfelinat.
(PS: same problem here)
Dar exista astfel de copii gata educati. Se numesc soti.
Mai bine sa nu faci copiii dak gandesti asa. Un copil iti fute viata doar dak il faci tu k iti arde de futut si practic iti futi viata singur, nu copilul.Voi ganditi k pierdeti ani din viata cu un plod care nu face altceva decat sa tipe si sa faca pe el. Nu va dati seama k pierdeti ani din viata langa creaturi mult mai neinsemnate decat propriul copil. Alaturi de toti distrusii prin cluburi si discoteci suportati f bine decibelii. Un copil inseamna sa uiti de tine, lucru cu care din ce vad nu esti obisnuita.
by all