HELL

Multă lume îmi povestea cât de mişto este piesa „Hell”. Văzusem „Dragostea durează trei ani”, din acelaşi registru, care îmi plăcuse mult. Aşa că aseară am reuşti în sfârşit să ajung şi la „Hell”.

Pre-impresii:

Din cauza condiţiilor meteo (????), piesa nu s-a mai ţinut în micul teatru de la Motoare, ci înăuntru, în Lăptărie. Da, eu sunt fiţoasa care nu le are cu astfel de stabilimente. Dacă la Motoare am fost de vreo două ori în viaţă, în Lăptărie nu am fost niciodată să stau să beau ceva. Localul nu îmi place. Mi se pare claustrofobic, iar în timpul programului normal nu se poate respira din cauza fumului. Deci, spuneam că e mic rău. Probabil că organizatorii vânduseră bilete cât pentru locaţia de afară, mult mai încăpătoare, pentru că până la urmă s-a stat claie peste grămadă, cu scandalurile de rigoare. Plus că, zona de mese nefiind în pantă, cei începând de prin rândul trei nu mai vedeau nimic. Fiind o mare de oameni, cele câteva aparate de aer condiţionat din alea de ai în casă, evident că nu făceau faţă (şi poate nici nu mergeau, nu ştiu) şi toată lumea s-a bălăcit în suc propriu mai mult de două ore. Băncile, din lemn, clasice pentru festivalul berii, sunt îngrozitor de incomode, dar măcar la asta mă aşteptam. Singurul plus a fost că nu a fost permis fumatul pe durata piesei. Cred că fumătorii au fost destul de loviţi, mai ales că spectacolul a încput cu jumătate de oră întârziere şi a durat cam cu 20 de minute mai mult decât scria în program.

Post-impresii:

Piesa, slăbuţă. Au fost vreo două momente mai bune şi vreo trei replici foarte tari. Cristi Iacob a jucat bine, ca de obicei. În rest, am o întrebare la care nu am găsit încă răspunsul, deşi mi-o pun de multă vreme: de ce trebuie să fie actriţele românce atât de isterice, atât de forţate?