Am văzut acum ceva vreme, lângă birou, o uşă picturală care m-a îndemnat să o pozez. Şi mi-a strârnit pofta de a imortaliza uşi, porţi şi alte căi de acces. Asta după ce indicativele străzilor din New York mi-au deschis apetitul unor astfel de demersuri.
Nu o să mă lansez acum în poveşti imaginate despre ce e în spatele acestor uşi pentru că în viteza cu care trec pe lângă ele, nu am timpul necesar să stau să înfloresc istorii. Dar retina îmi este gâdilată de imagini mult mai rapid. Imagini pe care le captez cu telefonul (aleluia pentru această tehnologie la purtător!) şi apoi mă joc cu ele.
Am adunat diverse poze de prin Bucureşti, dar de data asta o să vă arăt o selecţie de imagini pitoreşti, surprinse în Sasca Montană în această vară. Trecând cu maşina pe strada principală a satului, către hotelul din capăt, unde urma să stau, am văzut atât de multe imagini care se cereau pozate, încât primul lucru după ce mi-am lăsat bagajele în cameră, a fost să iau o bicicletă şi să fac cale întoarsă pentru a poza în linişte fiecare casă, gard sau dărăpănătură. Rezultatul, mai jos.
[…] Data trecută vă povesteam despre relativ recenta mea pasiune de a poza uşi, porţi şi altele asemenea. Aşa că episodul de astăzi al “porţilor către unde” îl dedic arcadelor, uşilor rotunjite, care par clar că sunt studiate, că sunt mai mult decât o poartă de acces, care sunt în acelaşi timp şi elemente decorative. Unele, rămase în paragină, pe care jungla urbană le-a năpădit cu lianele sale, altele încă funcţionale şi îngrijite. Dar toate spunând o poveste. […]
[…] V-am mai povestit despre fascinația mea pentru uși. De data aceast, colecția de uși este din insulele de pe unde m-am întors acum două săptămâni. Și pentru că sunt tot cu dorul de ducă, parcă aș deschide una din ușile astea. Cine știe ce este dincolo de ele?… […]