Aseară am fost la avanpremiera mult-aşteptatului Sex and the City. Mercedes a făcut cinste şi a adunat o grămadă de muieri la Cinema Pro. Ce nu am înţeles eu este ce căutau totuşi atât de mulţi bărbaţi heterosexuali acolo. Adică, cât de oribil de siropoasă să fie relaţia unei perechi încât să nu poată trăi despărţită două ore şi să trebuiască şi el să vină la un asemenea film? Cât despre film, la fel de bun ca şi serialul. Mă declar fan, mai ales că mi-am cupărat acum ceva ani de pe Amazon kitul complet cu toate seriile. Fetelor, merită să-l vedeţi. E un pic cam siropos, ce-i drept, dar în final toţi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Şi, probabil că tot până atunci vor purta acele minunate haine, acei superbi pantofi şi acele inegalabile genţi. Pe lângă garderoba de să-ţi bagi unghia în gât, filmul mai are şi o grămadă de poante. Deci, este soluţia perfectă pentru o seară cu fetele.
S-a tot scris despre sali de cinema (spre exemplu, in Londra)pline de femei, dar zero barbati. Eu stiu doi tipi (care numai feminini nu sunt) carora le place Sex and the City – serialul. Si bine, nu stateau sa-l vada asa cap-coada. Dar si l-au luat dp net si se uitau la cateva episoade pe zi. Cand i-am intrebat semi-inmarmurita „de ce?”, mi-au zis ca are faze funny rau de tot si nici femeile nu arata rau. Dar, totusi… de ce?
Adica se lecuiesc de curvasarit, pardon credeam ca sunt indragostita si de aia m-am culcat cu el?
Serialul ala nu e decat o antologie de justificari pentru culcat in stanga si in dreapta pe motiv ca esti femeie independenta.
uite de aia nu au ce cauta barbatii la astfel de filme: pentru ca nu inteleg o serie de chestii.
Din contra, intelegem foarte bine. Doar ca suntem mult mai cinstiti in privinta asta si nu avem nevoie de motive filosofice, eterice sau altfel elevate ca sa ne culcam cu o femeie.