DE CE AM FUNDUL TARE

Ei bine, nu mi-au murit lăudătorii, dar una din calităţile mele fizice este fundul cel tare. Şi asta pentru că l-am antrenat de mică. De fapt, pentru că au avut alţii grijă să-l facă aşa. Să detaliem. Eram prin generală. Arătam cam ca acum doar că aveam ţâţele o idee mai mici. Am fost mereu un copil precoce şi chestia asta se vedea de la o poştă. Eram premiantă şi profesorii mă plăceau. Participam la tot felul de activităţi extraşcolare şi organizatorice. Mă aveam bine cu golanii din zonă. Aveam un prieten stabil (cu 4 ani mai mare!) şi mai ieşeam şi cu alţi tipi de prin şcoală. Cei mai mişto, după care băloşeau toate puştoaicele din cartier. Mă îmbrăcam funky şi stilat chiar şi la vârsta aia. Aşadar, aveam absolut toate motivele ca să fiu muşcată de cur cât cuprinde. O ştiam şi nu mă deranja. Ba chiar mă amuza. Tot pe atunci, când abia apăruseră revistele glossy şi semiglossy, citeam declaraţiile diferitelor starlete sau domnişoare bine dotate care povesteau că nu mai vor să fie dorite doar pentru cum arată şi că au şi ceva în cap. Şi mă gândeam că până la urmă, ce e aşa de rău? Nu prea realizam eu cum stă treaba. Aveam un iubit inteligent cu care puteam şi conversa despre nemurirea sufletului, nu doar să mă pupăcesc în scara blocului şi nu prea percutam eu cum e cu treburile astea. Am crescut. Şi m-am dezvoltat. Am început să înţeleg. Şi am mai înţeles că în real life nu mai e chiar aşa de funny să fii muşcată de cur. Până la un punct nu contează, dar dacă frustrările altora nu te lasă să evoluezi, să faci uz de calităţile tale şi să fii apreciată la adevărata ta valoare, dincolo de ambalaj, începe să devină deranjant. Încerc să nu mă ambalez pentru că ştiu că persoanele ca mine sunt un subiect juicy pentru micile sau marile răutăţi ale celor din jur. Dar aşa, din când în când, mă mai apucă câte un dezgust. Şi atunci simt nevoia să mă manifest. De cele mai multe ori găseam modalitatea cea mai elegantă şi usturătoare de a riposta. Dar uneori, din păcate, datorită necesităţii de a păstra nişte aparenţe idioate, trebuie să taci. Aşa că tac. Până găsesc momentul oprtun să înţep!… Hihihi