PRODUSUL MINUNE

Mânată de circumstanţe şi de trand, am decis să iau faimosul Omega-3. Mama, personal shppper-ul meu, a dibuit printr-o farmacie un produs cu omega 3, omega 6, lecitina si alte cele, si l-a luat. Ajunge acasă şi mă apuc să citesc inepţia de pe ambalaj. Cică, mod de folosire: „1-2 linguri dozatoare la fiecare masă principală sau, o oră înainte de micul dejun sau cină”. Foarte coerent şi româneşte! Iar dedesubt scria: „A nu se depăşi doza zilnică recomandată”. Deschid minunatul ambalaj şi… canci lingură dozatoare. Pe ambalaj nu era trecută nici firma producătoare, nici cea importatoare, deci habar nu aveam dacă e românesc sau străinez. Era doar un logo cu Dornafarm şi un număr de telefon. Aşa că sun. După ce îmi expun doleanţele unei secretare, probabil (vreau să cred că nu femeia de serviciu îmi răspunsese), vocea feminină mă plasează unui bărbat cu voce bătrână care începe să o dea la bălmăjelă. Moş băşină, unul, Dobrin, pe care îl caută moartea pe acasă, încearcă el să-mi explice că lingura de dozaj e de fapt linguriţa de ceai. Şi că produsul e spaniol şi că la spanioli mesele principale sunt micul dejun şi cina. Hai nu zău! După un an în Spania ştiu şi eu măcar atâta lucru. Într-o incoerenţă totală, acceptă să vin până la ei la depozit să mă documentez. Zis şi făcut, numai că după ce mi-am rupt pingelele până la mama dracului, lângă lac, în Crângaşi, moşul îmi râde în nas când îi cer instrucţiunile în spaniolă şi nici nu vrea să îmi returneze banii. Ameninţ cu OPC-ul şi îmi râde la fel de mult în nas şi mă şi tratează ca pe ultima cârpă. Aşa că mâine mă duc la OPC.