Vorbeam zilele trecute cu câteva prietene despre începuturile de relaţie. Experineţa ne spune că atunci când ajungi să trăieşti alături de o persoană, descoperim tot felul de nereguli la acea persoană. Nereguli, din punctul tău de vedere. Pe care eşti sau nu dispus să le accepţi, să ţi le asumi. Cu toţii le avem. Depinde doar din ce punct de vedere priveşti chestiunea. Dacă eşti la capătul posesorului, atunci perspectiva ta consideră că nu există o problemă reală. Dacă te afli la celălalt capăt, poţi chiar să ajungi să iei decizia întreruperii relaţiei din acel motiv.
Dacă vrei să joci cu cărţile pe faţă de la început, şi-l întrebi pe celălat ce defecte relaţionale are, s-ar putea să-l pui într-o dificultate. E greu să răspunzi la o astfel de întrebare când tu eşti posesorul. Poţi, cel mult, să reproduci ceea ce ţi s-a reproşat în relaţiile precedente. Dar oare varianta asta este de actualitate pentru ceea ce e pe cale să înceapă? Poate că fosta prietenă nu accepta ca tu să fumezi în pat, în timp ce actuala e mai ceva ca tine la pufăitul din vârful pernei… Deci nu, nici aşa nu e optim. Şi atunci cum te autoevaluezi când eşti întrebat ce e în neregulă cu tine?
După discuţia asta, am analizat puţin ce aş răspunde eu dacă mi s-ar pune o astfel de întrebare. M-am gândit şi dincolo de faptul că am decis că sunt perfectă (sic!), cred că problema mea principală este că am nevoie să fiu băgată în seamă, mă plictisesc repede şi trebuie să fiu ţinută în priză. Fărăr, însă, a fi sufocată. Pentru că eu sunt dispusă să ofer mult, aştept înapoi pe măsură. Spunându-le fetelor despre rezultatul analizei mele, mi-au zis că din punctul lor de vedere asta nu e ceva în neregulă. Dar ştiu eu câteva persoane care nu ar fi prea încântate să îmi facă pe plac, deci din punctul lor de vedere s-ar putea să fie un mare defect.
Privind la rece, întrebarea de mai sus, adresată la începutul unei relaţii, te-ar ajuta să iei o decizie în privinţa continuării sau nu a ostilităţilor, ca să nu te trezeşti după un timp că ai investit tot felul de resurse într-o relaţie care se îndreaptă către nicăieri. Însă este o variantă reală, posibilă? Oare am putea să ne simplificăm într-atât viaţă?
„am nevoie să fiu băgată în seamă, mă plictisesc repede şi trebuie să fiu ţinută în priză. Fărăr, însă, a fi sufocată.”
stii cum se traduce asta, nu? cauti pe cineva care sa te frustreze, sa se joace cu nervii tai :D.
ca sa raspund la intrebarea ta: de cele mai multe ori e irelevant ce raspunde o persoana la o astfel de intrebare, din doua motive:
– in general, oamenii nu-si constietizeaza defectele si nu le accepta
– chiar daca si le constietizeaza, nu le vor impartasi la inceputul relatiei, pentru ca asta inseamna sa accepte sa devina vulnerabili
daca gasesti persoana care sa isi constientizeze defectele + sa ti le si impartaseasca la inceputul relatiei, lipeste-te de ea ca marca de scrisoare.
ps: 90% dintre femei (including your friends) habar n-au pe ce lume sunt. e apa de ploaie ca lor nu li se pare nimic in neregula.
intreaba si cativa barbati, daca sunt sinceri si nu vor vor doar sa te aprobe ca sa-ti intre sub fusta, s-ar putea sa-ti spuna ca E ceva in neregula daca asta (ma refer la faza cu plictiseala si priza) iti doresti.
my two cents :)