Vineri mi-am luat concediu pentru a rezolva câteva chestii personale, ocazie cu care am putut să ajung şi la această expoziţie de fotografie. Nu prea ştiu în ce categorie să încadrez acest post pentru că el, în esenţă, este despre ceva frumos, impresionant, pe care vi-l recomand din toată inima. Dar dincolo de asta, au fost chestii multe care m-au deranjat de principiu.
Hai să-mi vărs oful şi apoi să vă povestesc ce e de văzut. Primesc invitaţie la lansarea expoziţiei, dar nu am cum să ajung, aşa că promit să mă duc în altă zi. Ştiu că este găzduită de recent deschisa Bibliotecă Naţională, aşa că intru pe site să văd care e programul. Doar că biblioteca, ca orice institutie românească de stat care se respectă este deschisă de luni până vineri de la 10-18. Deci luaţi-vă adio de la o vizită acolo până la concediu. Sau, mă rog, cam asta ar trebui să facă mai mult de jumătate din populaţia Capitalei. În comunicatul de presă era specificat costul biletului, mai mult decât rezonabil, 7 lei, dar şi o poală întreagă de sponsori şi parteneri. Chestie extrem de vizibilă şi la faţa locului! Nu mă înţelegeţi greşit, nu sufăr nici de boala jurnalistului glossy obişnuit cu pomeni şi sunt şi dispusă să plătesc pentru cultură. Însă nu-mi scoate pe nas faptul că spaţiul din bibliotecă nu e gratis, aşa cum a ţinut fătuca de la intrare să mă apostrofeze, atunci când biblioteca şi ministerul culturii sunt citaţi printre parteneri, şi nici nu îmi agresa retina cu o grămadă de bannere şi roll-up-uri ale sponsorilor, înghesuite printre panourile expuse. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce văd. Aşa cum aş fi putut să o fac gratis şi confortabil din faţa calculatorului, uitându-mă pe site-ul organizaţiei World Press Photo.
Şi acum să trecem la partea frumoasă. Sunt multe fotografii extrem de interesante şi emoţionante, din multe domenii ale fotoreportajelor. Mereu mi s-a părut că dincolo de profesionalismul de care este obligatoriu să dai dovadă ca jurnalist-fotograf, trebuie să mai ai câteva calităţi indispensabile: curaj şi perseverenţă. Însă ingredientul absolut obligatoriu al unei poze care să facă înconjorul lumii este norocul. Să fii la locul potrivit la momentul potrivit cu obiectivul potrivit… Aici nu îţi permiţi să tragi zeci de probe până găseşti ecuaţia perfectă de lumină, unghiuri şi aparatură.
Sunt absolut impresionante imaginile de la tzunamiul din Japonia şi cele cu animalele exploatate, maltratate crunt pentru diverse nevoi/ plăceri umane. Astea aşa, ca tematică. Plus cele din cadrul diverselor revolte. Şi mai sunt unele separate, care mi-au atras atenţia. Mai jos sunt câteva din fotografiile alese pentru kitul de presă. Expoziţia e deschisă până pe 10 iunie, dar dacă nu aveţi ocazia să ajungeţi, vedeţi întreaga galerie aici.
