decadenţa gustului

ARDE-IUTE

Miercuri seară am fost la o degustare despre care am aflat de pe blogul culinar al unui amic. Evenimentul era susţinut de un alt blogger culinar cunoscut, Radu Popovici.

Degustarea a fost pentru, nici nu ştiu cum să le zic, nişte cevauri din ardei iuţi. Creatorul lor le zice condimente. Eu zic că mai curând sunt ceva între sos, chutney şi zacuscă. Aşa că hai să le zicem generic: sosuri.

Am degustat cele trei sortimente făcute de el: Dulce-de-iute-verde, Dulce-de-iute-roşu şi Arde-iute. Primele două sunt identice din punct de vedere al compoziţiei, singura diferenţă fiind dată de stadiul de coacere al ardeilor, unii fiind verzi, alţii deja roşii, după cum ne-a spus Radu. Cel de-al treilea este ceva mai iute decât primele, deşi sunt convinsă că se poate mult mai rău. După cum le spune şi numele, primele două sunt şi dulci şi iuţi în acelaşi timp. După părerea mea, sunt mult prea dulci. Deşi cel verde este mai interesant decât cel roşu. Drept urmare mi-am cumpărat doar un borcan din Arde-iute pe care îl voi folosi pe post de sos.

Dar pentru că nu m-a încântat 100% produsul, după gustul meu mai fiind loc de îmbunătăţiri, am decis ca la vară, când recolta extrem de bogată de ardei iuţi a mătuşă-mii va ieşi la lumină, mă voi pune pe experimentat. Să vezi atunci sos iute!

Poza este cu Dulce-de-iute-roşu pentru că Arde-iute nu avea etichetele astea drăguţe. Un borcan costă 15 lei.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.