Nu, staţi liniştiţi, nu o să vă plictisesc cu proiectele mele de viitor. Vreau doar să vorbesc despre conceptul de proiect de viitor. O prietenă îmi povestea zilele trecute despre „proiectele” ei pe termen mai lung sau mai scurt, adică despre bărbaţii pe care a pus ochii.
Mulţi sunt cei care postulează trăitul vieţii în prezent. Unii o trăiesc în trecut, din amintiri şi regrete, mai ales. Alţii, ca mine, o trăiesc în viitor, făcând chestii care să-i îndrepte către un scop, către o destinaţia şi, odată ce au bifat acel punct, să caute alte noi şi noi puncte de interes. Iar chestia asta mi se pare cel mai incitant mod de a trăi. Evident că ai speranţe şi multe dezamăgiri. Evident că poate te pierzi pe drum, dar de ce să nu ai mereu ceva de care să te agăţi? Poate că e mult mai sănătos să trăieşti în prezent, să nu îţi pese ce va fi mâine, să nu planifici viaţa, dar mie nu îmi prea iese, deşi am încercat. Îmi place să visez, să sper şi să construiesc având în minte imaginea finală. Sunt fiică de arhitect, am învăţat să văd întâi imaginea produsului finit, pentru ca apoi să ştiu cum să pun cărămizile. La fel este şi când gătesc. Deşi creez, combin gusturi şi texturi, înainte creierul meu produce o imagine gustativă a mâncării pe care sunt pe cale să o „montez”.
Şi acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre imaginile inimii, despre harta hormonilor mei. Este mult mai plăcut să ştii că ţi-ai găsit o nouă ţintă, oricât de dificilă sau ireală ar părea, care să te facă să fantasmezi, decât să fii într-o amorţeală a fluturilor. Fie că e vorba şi numai de un flirt şi tot e antrenant pentru inima noastră, de multe ori uitată pe un raft prăfuit. Pentru că, sunt de părere, sentimentel noastre ar trebui să fie într-un dans continuu. Ideal ar fi ca ambii parteneri să fie conştienţi de asta şi să păstreze atenţai pentru celălalt la cote maxime, dar când din motive tehnice se intră în pană, sunt 100% de acord cu a te antrena în deplasare, fără ca asta să însemne neapărat infidelitate.
As fi vrut sa detaliezi partea de final …sa vad daca ma gandesc la aceleasi lucruri. Simt si o oarecare vinovatie dar nu ma tine prea mult. Pt. ca sunt convinsa ca cei mai multi dintre noi fac acelasi lucru.Constient sau nu.