LA VIE EN RAW.Z

Sunt o gurmandă. Asta se ştie. Îmi place să mănânc tot felul de chestii interesante şi să gătesc. Ştiu să fac tot felul de minunăţii, mai puţin ciorbe. Dar voi remedia şi acest aspect în curând. Până atunci, însă, vizitez diverse localuri şi locante care îmi fac cu ochiul. În acest periplu, aseară am ajuns la Casa Raw.z. Ascunsă bine pe o străduţă liniştită între Budapesta şi Tineretului (Elena Cuza 8), casa poţi să o treci uşor cu vederea pentru că singura semnalizare este această plăcuţă discretă de pe poartă. Uşa de la intrare este la fel de banală şi dacă nu aş fi fost cu cineva care a mai fost acolo, aş şi fost sigură că intru nepoftită în casa cuiva necunoscut. Dar, după ce am închis în urma noastră uşa albă, am descoperit un spaţiu foarte simpatic.

Din hol intri direct în spaţiul comun care serveşte drept magazin şi restaurant. Raw.z este închinat gastronomiei raw, adică nepreparate terminc, crude. Şi, evident, bio. Pe o parte ai zeci de pungi cu tot felul de seminţe, prafuri, germeni, uleiuri şi alte „bunătăţuri”. Plus o întreagă bibliotecă de cărţi de specialitate. Pe cealaltă parte sunt frigiderele cu mâncare gata preparată pe care poţi să o iei acasă, fiind gata împachetată sau poţi să ceri să ţi-o pună pe farfurie (ţi-o şi aranjează frumos) şi să stai acolo, în acelaşi spaţiu, care e şi sală de mese, să o consumi. În spatele casei, au şi o mini grădină. Iar la etaj au spaţiu de seminarii şi workshop-uri.

Mâncare, deşi nu mă aşteptam, ca să fiu sinceră, a fost foarte bună. Şi săţioasă. Ne-am luat un pesto de caju, rucola, busuioc şi pătrunjel, un pesto de măsline, nişte pâinică uscată ce purta numele de ciabatta şi o porţie de „paste” din dovlecei cu mazăre, broccoli, ceapă verde, ciuperci marinate şi stropite cu sos de tahini cu zeamă de lămâie. La desert, un tort de ciocolată şi unul de fructe de pădure, care habar nu am cum am ajuns în forma asta, având în vedere că nu erau nici preparate termic, nici nu aveau vreo urmă de produs animal, cum ar fi brânză, unt, lapte, ceva.

Atmosfera este foarte plăcută, gazdele simpatice şi entuziaste şi cu multă răbdare să le explice unor neiniţiaţi ca mine cum stă treaba cu hrana raw. Voi reveni cu siguranţă în acel loc pentru că este suficient de pozitiv ca să mă cheme înapoi.

Ce nu mi-a plăcut (pentru că, evident, la cât sunt eu de cârcotaşă, trebuia să fie şi ceva mai puţin în regulă): grădina din spate, micuţă şi cu un potenţial imens, era destul de neîngrijită. O altă bilă gri (nu zic neagră pentru că pot să înţeleg motivaţia) o primesc preţurile care sunt destul de piperate. De exemplu, fiecare pastă din cele comandate a fost câte 10 lei porţia, pâinica 9 lei, iar felia de tort 15 lei. Repet, la prima vedere, e deranjant să vezi preţurile afişate, dar când te gândeşti la conceptul din spatele fiecărui fel de mâncare, la faptul că nu te duci la bodega din colţ să iei o ciorbiţă de văcuţă şi o porţie de cartofi prăjiţi, atunci e în regulă să plăteşti brand-ul. Prietena mea cu care am fost a remarcat şi că muzica nu e tocmai în acord cu locul. Pe mine nu m-a deranjat, dar după ce ea mi-a zis, am constatat că parcă ar fi mers mai bine nişte muzică ceva mai zen.

Site-ul lor se pare că e încă în construcţie, dar au un blog în schimb.

Update: M-am documentat cum e cu prăjiturile raw. Complicat. Multe ingrediente. Dar tot o să le încerc la un moment dat. Să le fac, mă refer.