Zilele astea m-am delectat cu scrierile Mihaelei Rădulescu. Tipa îmi place foarte mult. Pot să spun că o admir pe Mihaela Rădulescu. Şi asta e mare lucru pentru că sunt prea puţine persoanele pe care să le admir. Am cunoscut-o o dată, la o şedinţă foto. De fapt, e impropriu zis că am cunoscut-o; am făcut cunoştinţă. Dar mi-ar plăcea să o cunosc. Cu tot talentul ei de a şti exact unde să se oprească cu declaraţiile, am impresia că e o tipă sinceră şi cu o grămadă de calităţi. Şi chiar mi se rupe de bârfele despre trecutul ei, despre cum a ajuns unde a ajuns. De câte ori văd o femeie deşteaptă ajunsă în top şi învăluită de zumzetul general despre paturile prin care a trecut, o felicit din toată inima pentru că a ştiut prin patul cui să treacă. Revenind la colecţia de eseuri srânse în volumul Despre lucrurile simple (apărut la editura Polirom), e o lectură uşoară şi plăcută pe care o recomand tuturor.
trecind repede peste faptul ca mi-o tragi usor pentru faptul ca, tot pe cest blog, am facut-o curva, cum e cartea? merita?
p.s. vezi ca tin cont de parerile tale, am inceput Iubirea fata de aproapele, de Bruckner. la inceput te-am cam injurat, dar acum imi place
depinde ce intelegi tu prin merita. e o culegere de texte aparute in revista elle. dar imi place punctul ei de vedere.
merci, in cazul asta nu ma pasioneaza. nu sint adeptul rubricii „daca doriti sa revedeti”