PRÂNZUL LA PLAZA

Ieri, aflându-mă cu mama în jurul prânzului pe la Plaza România, luăm proasta decizie de a mânca la restaurantul chinezesc, Dinasty, mi se pare că se cheamă. Eu mi-am comandat salata „Fen Si”, parcă. Trebuia să aibă paste de orez, pui afumat, castraveţi, morcovi şi oţet chinezesc. Mama şi-a comandat paste prăjite cu pui şi legume. Salata mea nu avea nici urmă castravete şi am trimis-o înapoi. Au tăiat în grabă câteva bucăţele de castravete, de le numărai pe degetele de la o mână şi le-au aruncat deasupra. Puiul afumat era de fapt o rualdă din aia gen şuncă, tot aşa, câteva firicele, morcov era ceva mai mult, plus un morman imens de spaghete de orez. Nici urmă de oţet chinezesc (ăla din orez, cu un gust mai aparte). Dau să-mi pun din oliviera de pe masa, dar, peste ce dau acolo? Nişte oţet al dracului de neaoş. Mama s-a trezit în faţă cu un alt morman de paste de orez, puţin cam arse că aveau iz afumat, şi după lupte seculare prin hăţişurile spaghetelor a reuşit să dibuiască cele 3 bucăţele de carne de mărimea unui bob de orez, dar şi cele 4 bucăţele de ciuperci urchi de lemn, de mărime unei boabe de linte. Acest festin l-am stropit cu o sticlă de apă Bucovina de jumate pe care am plătit 6 lei! Dezgustate de restaurantul la care altă dată mâncasem cum se cuvine, am plătit apa şi am plecat cu gândul să luăm desertul la Strabucks. Auzisem că cheesecacke-urile de acolo sunt foarte bune. Numai că prânzul nostru s-a sfârşit tot cu resturile din frigiderul de acasă când am văzut cum stă treaba la faimoasa cafenea. O felie de prăjitură, O FELIE!, costa 14,5 lei! Nu sunt eu zgârcita care să cârcotească locaţiile de fiţe, dar, chiar şi aşa, mi s-a părut extrem de impertinent să dau pe trei îmbucături o asemenea gălăgie de bani. Unde mai pui că cine ştie cât de proaspătă ar fi fost în condiţiile în care costă atâta. Deşi, poate că era proaspătă că la cât de full era cafeneau, porbabil că erau destui neaveniţi care să se dea mari că au scos gagica la o prăjitură la Starbucks.