Sunt Andra și îmi place înghețata. Mai ales în vacanțe. Acasă mă feresc să îmi cumpăr din motive de mâncat o cutie întreagă dintr-una.
Dar în vacanțe, este altă poveste, pentru că acolo mă delectez de câte ori pot cu câte o porție decentă. La fel am făcut și în Iran, unde am descoperit înghețata tradițională, pe care ei o denumesc bastani. Dar bastani înseamnă înghețată în general, așa că dacă ajungeți pe acolo, aveți grijă să întrebați sigur dacă este vorba de cea cu șofran (și fistic) sau nu, pentru că iranienii se dau în vând după orice fel de înghețată, așa că este posibil să te trezești cu un cornet cu vanilie banală.
Întoarsă de acolo, însă, am vrut să păstrez cu mine gustul persan, mai ales că îmi adusesem șofran de calitate superioară și fistic din cel mai bun, așa că am căutat pe net rețeta pentru înghețata lor tradițională. Am ajustat-o puțin la cantitatea de zahăr (în minus, evident) și a ieșit fix ce trebuie. Așa că am zis să nu păstrez doar pentru mine acest deliciu, ci să îl împart cu voi. Rețeta, că înghețata s-a dus până mi-am găsit eu timp să scriu…
Înghețată iraniană
INGREDIENTE
- 500 ml lapte 3%
- 500 ml smântână de frișcă 32%
- 7 gălbenușuri
- 1 cană zahăr
- 1 cană fistic crud
- 4 linguri apă de trandafir
- 1/2 linguriță șofran
- 1 vârf de sare
PREGĂTIRE
Deși eu știam de la mai marii bucătari că șofranul se „desface” lăsându-l într-un lichid fierbinte, în Iran am învățat că cel mai bine își eliberează aroma în apă ca gheața. Așadar, se macină șofranul într-un mojar cu pistil și se adaugă unul-două cuburi de gheață și se lasă 5-10 minute. Laptele se pune la fiert și când șofranul s-a dizolvat, se adaugă cu tot cu apa de la gheață în lapte. Separat se bat gălbenușurile cu zahărul și sarea până devin cremoase. Se adaugă treptat, amestecând continuu, la laptele fierbinte și se mai lasă câteva minute la foc mic, până se îngroașă compoziția. Se lasă apoi la răcit până ajunge la temperatura camerei. Odată răcită crema, se amestecă cu frișca lichidă, apa de trandafiri și fisticul zdrobit grosier. În acest moment, ideal ar fi să aveți o mașină de înghețată, dar dacă nu, turnați compoziția în vasele pentru congelator și dați-o la rece, amestecând la fiecare 30-60 de minute, ca să nu se facă prea multe ace.
Stați liniștiți, nici eu nu posed o mașină de înghețată, dar pentru că este destul de grasă crema, nu se fac așa de multe cristale neplăcute.
Iar dacă vă întrebați ce este lichidul mov din pahar, ei bine, nu este colorant alimentar, nici cerneală, ci un ceai făcut la rece din niște flori cumpărate tot din Iran, khatmi, pe care le pui în apă rece și în câteva minute își transferă culoarea către lichid. Gustul nu îmi spune nimic, dar imaginea este spectaculoasă. A nu se confunda, însă, cu gavzaban, alte flori mov, ce se prepară, cu apă fierbinte… Știu, v-am pierdut… :)) Mai bine vă duceți să vă apucați de înghețată.
Uite aici ce alte bunătăți am mâncat în Iran.
PS: Culorile sunt reale, datorită apusului.
