Am primit această carte de Crăciun de la o prietenă și am pus-o la rând după cele pe care le aveam în plan deja. Mihaela, cea care mi-o dăduse, mi-a spus că a auzit că ar fi o carte tare. După care, în următoarele luni, mi-au mai confirmat această opinie și alții. Așa că m-au făcut curioasă, în ciuda coperții tare neprietenoase.
Pacienta tăcută (de Alex Michaelides) te poartă prin universul interior al unei paciente de psihiatrie și al terapeutului său, planurile temporale și circumstanțiale îmbinându-se. Un prieten care a citit-o mi-a zis când m-am apucat de ea, că până la un punct a citit-o ca pe o carte bună, după care nu a mai putut să o lase din mână. Nu mi-a spus care era acel punct, dar câteva zile mai târziu l-am sunat și i-am zis doar că am ajuns și eu la punctul respectiv. Nici nu m-a interesat dacă este același cu al lui. Important este că Pacienta tăcută are un punct de cotitură pentru fiecare cititor, iar asta face din ea o carte excelentă.
Chiar dacă starea de lâncezeală din urgență este pe sfârșit, vă recomand să vă faceți timp și pentru acest roman. Poate îl luați cu voi la hotelurile în care veți sta în următoarea perioadă când oricum nu veți putea ieși și la restaurante.