Unul din motivele pentru care îmi place luna mai este mirosul genial de tei care umple orașul. Aș putea sa dorm sub un tei. Bine, dacă teiul ar fi la mine pe terasa dichisită… Un alt motiv este că începând cu luna asta se deschide sezonul de perpelit la soare. Piscinele nu sunt încălzite, din păcate, dar tot e mai bine decât nimic. Și al treilea motiv pentru care îmi place luna mai este faptul că Bucureștiul se umple de manifestări culturale.
De câțiva ani, mai a devenit echivalentul exprimării vizuale prin expoziții de arte plastice și design (deși cred că și designul s-ar încadra la arte plastice). Art Safari, Romanian Design Week și World Press Photo sunt reperele culturale pentru fiecare lună de mai și eu vă plictisesc în fiecare an cu câte un articol despre asta.
O voi face și de data asta. Doar că acum va fi mai scurt pentru că totul mi s-a părut mai scurt. Iar scurt nu e întotdeauna ceva bun. În afară de scurt, un alt cuvânt care ar putea defini cele trei manifestări este „dezamăgitor”.
Am început cu Art Safari, mic, meschin, cu prea puțină artă modernă și nimic spectaculos, în opinia mea. Nu o să reușesc niciodată să mă ud la un Tonitza și nici măcar la un Brâncuși… Da, știu, sunt eu o incultă!
Am continuat cu Romanian Design Week, drăguț dar pe sistemul „ai intrat?!”. Adică am dat o tură și câteva minute mai târziu eram: „Mai e ceva la un alt etaj? Sau poate după colț? O fi vreun perete fals? Nu… Asta e TOT?!”
Ultima la care am ajuns, fix în ultima zi, după ce vreme de 4 zile fix înainte de a se termina fusese închis, că așa e la instituțiile culturale de stat, a fost World Press Photo, care mă impresiona profund în alți ani. Hai că aici nu au fost neapărat puține opere, dar banale, nu a fost ceva care să mă facă să plec de acolo privind la tavanul de nori din stradă.
Atât. Sper ca la anul să termin luna mai mai entuziasmată. Măcar îmi rămâne mirosul de tei!
[…] de mai vă povestesc despre activitățile artistice ce loc în această lună în București. Ei bine, nu […]