Deși știam despre fika, despre existența ei, nu îi știam și însemnătatea până nu am ajuns la Stockholm și am văzut adevăratul cult pentru fika.
Și pentru că se apropia ziua unui prieten bun, îndrăgostit de Suedia și tare încântat de fika, am descoperit această carte pe care i-am comandat-o cadou. Însă înainte de a i-o da, nu am rezistat tentației de a o răsfoi și a înțelege mai bine ce este fika. Pe lângă povești, am descoperit și o serie întreagă de rețete care îmi vor umple casa de mirosuri delicioase în viitorul apropiat.
Ce este fika?
Cel mai simplu de zis este că e o pauză pe care ți-o acorzi în timpul zilei pentru a savura o ceașcă de cafea (sau, alternativ, de ceai) alături de ceva copt și, de regulă, dulce. Pentru suedezi, viața fără fika este de neconceput.
Prima mențiune a acestei îndeletniciri apare undeva prin 1913 și se pare că termenul este o inversarea a cuvântului kaffe, care apoi a suferit niște schimbări până să ajungă la forma de fika. Un moment al zilei în sine, el este inclus și în alte activități și există câte o fika pentru orice ocazie. Chiar dacă mergi, să zicem la picnic, trebuie să ai parte și de momentul fika. Iar o chestie interesantă, care m-a făcut să îmi doresc să abordez și eu această stare, pentru că fika este, cred, mai presus de toate o stare, este liniștea pe care ea ți-o dă. Dacă în practica generală cafeaua este asociată cu viteza, graba, energia, iei cafeaua la pachet și o bei în mașină, în metrou, oriunde în mișcare, în Suedia momentul cafelei este exact opusul. Este momentul de pauză și relaxare, când te oprești din toate pentru a respira și a te bucura de mirosul, gustul și textura pe care licoarea alături de ceva bun ți le oferă. De fapt, în majoritatea clădirilor de birouri se găsește o cameră pentru fika.
Dintre bunătățile care se asociază cu cafeaua pentru această pauză, cele mai importante sunt cinnamon buns și cardamom buns (vetebullar – pe care le vedeți și în poză), fyriskaka (niște dulciuri cu mere) și sandvișurile deschise, precum faimosul raksmorgas, cu salata de ou și creveți.
Istoria cafelei în Suedia, care a dus la fika
O statistică spune că în Suedia se beau cam 150 l de cafea de persoană pe an. Asta înseamnă aproape jumate de litru pe zi…
Primele mențiuni ale cafelei apar prin textele de la sfârșitul anilor 1600, iar în vremea respectivă aveau dreptul la a o consuma doar bărbații. Două secole mai târziu apar konditori, un fel de cafenele unde se serveau și patiserii, care deveniseră loc de ieșit duminica pentru toată familia, fiind aproape un eveniment pentru că se îmbrăcau frumos și așteptau acest moment al săptămânii. Însă cam în aceeași perioadă consumul de cafea s-a extins și către casele oamenilor obișnuiți.
În cartea despre fika am mai descoperit și două obiceiuri ciudate legate de cafea. Pe de o parte, pentru că practic se gătea cafeaua și deci era foarte fierbinte, suedezii descoperiseră o modalitate de a o savura imediat. Turnau din ceașcă pe farfuriuță un pic de cafea, care astfel se răcea și o beau cu farfuria… Iar pe de altă parte, poate că inspirați de la absinth, consumatorii țineau un cub de zahăr între dinți și sorbeau cafeaua prin el… Ce să zic?, câte bordeie, atâtea obiceie. Al meu cu siguranță că va deveni cel de a-mi permite luxul ca în mijlocul zilei încărcate să mă opresc pentru un ceai, indiferent cât de mult am de lucru. Încă mă mai străduiesc în acest sens!
Pentru un ceai, deci nici tie nu-ti place cafeaua? ;)
Ba imi place mult, dar imi cam face rau. Deci de regula prefer varianta fara cofeina sau ceaiul.
[…] ar merge cu ceva pe lângă. Și cum vinul e dulceag, am zis că s-ar potrivi foarte bine cu o gustare tot dulce, așa că m-am pus pe adaptat o rețetă mai veche de brioșe cu vin și nuci, pe care vi-o las […]