Anul de grație 1999… început de decembrie. Roțile aeronavei Tarom atingeau pentru a nu știu câta oară pista din apropierea Parisului, iar picioarele mele puneau talpa pentru prima oară pe pământ francez. Capitala era deja îmbrăcată de sărbătoare. Copacii ce mărgineau Champs Elysees erau înfășurați în pânză albă, prinsă cu câte o fundă mare roșie și arătau ca niște cadouri imense. Întregul oraș era deja îmbrăcat de sărbătoare.
Pe vremea aia Bucureștiul abia atârna luminițe pe ici, pe colo. Însă la Paris era un spectacol vizual. Turnul Eiffel era și el pregătit nu doar pentru Sărbători, ci și pentru mare schimbare de mileniu. Totul era o poveste. La fel de spectaculoase erau și supermarketurile cu diverse delicatese, cu rafturi întregi de brânzeturi, cu dulciuri, cu nebunii. Nu mai era nici la noi chiar deșert, dar zău dacă văzusem vreodată atâtea tipuri de brânză la un loc! Și am decis că ăsta este cel mai bun cadou pe care să îl aduc alor mei la întoarcere.
Ultima mea zi din sejurul la Paris se încheia cu un zbor de seară, așa că am lăsat cumpărăturile astea pentru atunci. În drum spre aeroport, m-am oprit la hypermarketul din apropiere și mi-am făcut plinul cu câteva brânzeturi tradiționale, mai moi, mai tari, mai cu mucegai… Am plecat fericită cu plasa în mână și am decis să iau bunătățile cu mine în cabină, asta după ce la venire avusesem parte de un incident neplăcut cu valiza. Așa că am îndesat în compartimentul de deasupra scaunelor geaca și punga cu brânzeturi și m-am așezat confortabil în scaun, citind. La un moment dat, un vecin de scaun s-a sculat ca să umble la bagajul său și un miros ușor ciudat a umplut văzduhul. Nu o să spun aici la ce m-am gândit atunci că probabil vă dați seama și singuri. Ceva mai târziu, damful pestilențial a cucerit din nou perimetrul, însă de data asta eu eram cea care umblam la compartimentul pentru bagaje. Moment în care am realizat! Revelația mi-a picat ca un topor în cap și nu am știut cum să închid mai repede trapa și să mă fac cât mai mică pe scaunul care trebuia să mă mai găzduiască pentru încă vreo oră. Brânza mea! Mergând cu calupurile de brânză tot pe afară, prin frigul înțepător al lui decembrie, nu am realizat „cât de franțuzeasca” era până ce nu a ajuns într-un compartiment închis, în care să își arate întreaga splendoare. Nu vreți să știți cum mi-am făcut mai repede loc spre ieșire atunci când ne-a fost permis să părăsim avionul. Brânza a fost tare bună, dar rușinea mea… poate că ar fi trebuie să mă rezum la o brânză de vaci neaoșă și să îmi scot fomfleurile franțuzești din cap.
Noroc că acum nu mai trebuie să bat drumul până la Paris pentru astfel de aventuri. Găsesc cu încredere și în magazinele de la noi „odorizante” delicioase pentru frigider, dar care nu apucă prea multă vreme să trăiască la mine în casă pentru că le devorez imediat. Ceea ce vă urez și vouă, mai ales că vă așteaptă un coș cu brânzeturi alese. Poveștile lor, ale brânzeturilor, dar și rețete și alte minunății, le găsiți pe toate pe Fromageria.
Tot ce trebuie să faceți este să îmi povestiți sub forma unui comentariu aici, pe blog, cea mai amuzantă întâmplare cu brânzeturi prin care ați trecut, iar cea mai simpatică poveste va câștiga un coș cu La Galette 175g Paisan Breton, La Baguette 200g Paisan Breton, unt sărat la caserolă 250g Paisan Breton și Brie Paysan Breton 180g.
Termenul limită pentru povestea voastră care face mai mult de o brânză este luni, 12 decembrie 2016, ora 23:59.
UPDATE: Pentru empatia pe care am simțit-o față de adolescenta dornică de desert, coșul pentru actualul desert merge la Raluca Vîlceanu. Poftă bună!
Cea mai amuzanta poveste legata de branzeturile frantuzesti a fost long time agi – in clasa a 9 a de liceu :) Am participat la un schimb scolar cu elevi din Franta si am ajuns in Normandie, eu alaturi de colega mea de banca. Am fost tare bine primiti, la o familie bine cunoscuta de profesoara noastra de franceza. In prima seara s-a organizat cina cu toti profesorii insotitori, la care am luat parte si noi. Ca niste fete cuminti am mancat tot asteptand cu nerabdare desertul. Ghiciti ce am primit? Un platou imens cu o multitudine de feluri de branzeturi tronau alaturi de struguri si covrigei. La acel moment am fost tare dezamagite, noi asteptam un creme brulee ceva :)) Acum le ador!
Chiar sunt curios ce povești amuzante se găsesc cu brânzeturile. Eu as zice ca e mai ușor cu triste. Personal, excursie în Franța, niște brie și camembert uitate într o geantă au fost semnul de întrebare o zi întreagă de unde miroase dubios. Și poveste amuzanta e ca nu m am uitat ce scrie pe o brânză și când am ajuns acasă și am deschis o, cineva aproape a crezut ca am adus un cadavru acasă, nu altceva. Ulterior am descoperit ca se chema Morbier. Și da, se poate manca doar dacă ai nasul înfundat bine de tot.
Acum de curand am [comiso] , eu mama grijulie sa mi ajut fiica la curatenie prin casa , ajung la frigider acoper,impachetez , spal, sterg, arunc. Multumita ca am, terminat ce imi propusesem , sun copilul s al cert ca tine branza in frigider pana se mucegaieste Surpriza ,branza cu pricina era o delicatete cica branza cu mucegai albastru.Spre rusinea mea eu nu am cumparat sau mancat din aceste branzeturi Cateii si pisicile au fost norocosi de data asta
Ma intorceam de la schi din Franta si imi lasasem valiza mare la camionul care aducea bagajele si echipamentul tuturor participantilor. Imi cumparasem mai multe tipuri de branza, pe care le pusesem intr-o punga in troller. O saptamana mai tarziu, cand mi-a ajuns si bagajul la Bucuresti, cand am deschis valiza, o duhoare ingrozitoare mi-a umplut casa. Desi pusesem totul in pungi, hainele care statusera inchise acolo cu branza timp de o saptamana, imi miroseau foarte tare. A trebuit sa le spal de doua ori. Branza am mutat-o in frigider, dar de fiecare data cand il deschideam, intreaga casa prindea un iz neplacut. Asa ca, timp de inca cateva zile, pana m-am decis sa o mananc pe toata si mi-am chemat prietenii la mine sa ma ajute, nu am prea deschis frigiderul, fapt care m-a ajutat sa si slabesc.
A mea nu e cu branza, dar tot lactate sunt. Acum 5 ani, de Craciun, plecam cu sotia mea la parintii mei, in alt oras. Ne-am oprit la benzinarie sa luam diverse, printre care am luat si iaurt de baut. Am plecat mai departe si la un moment dat, pe drum, am vrut sa beau niste iaurt ca ma luase foamea. Asa cum fac de obicei, am agitat sticla… numai ca de data asta nu observasem ca sotia mea scosese dopul sticlei inainte, tocmai ca sa imi fie mai usor in timp ce conduceam. Nu am observat acest mic detaliu si iaurtul s-a imprastiat in toata masina si a intrat cu simt de raspundere in tapiterie si materialul de pe plafon. Multe luni mi-am spalat masina si am stat cu tot felul de odorizante care sa anifileze mirosul de lapte stricat din interior.
Ajungeam pentru prima oara la Paris. Eram cu mama si stateam la o prietena de-a ei intr-o suburbie linistita a Parisului. Era a doua zi si eu eram foarte incantata si hotarata sa mananc branzeturi frantuzesi. Tocmai ce ne intorsesem de la supermarket cu o plasa plina de branza si ne asezasem in bucatarie, pusesem branza Saint Agur si inca niste modele pe masa si ne pregateam sa le gustam, cand prin balcon a navalit un tip foarte dubios, urland ca la el in apartament sunt niste oameni rai care vor sa ii faca nu mai stiu eu. Mama si prietena ei s-au speriat foarte tare, iar eu, care ma gandeam numai la branza aia, nu am realizat gravitatea situatiei si am inceput sa rad intr-una de situatie. Nebunul, care pana la urma am aflat ca era de fapt un drogat care locuia in apartamentul de alaturi si sarise balconul, a insfacat manunchiul de tacamuri lasate la scurs, printre care si cateva cutite si ne ameninta cu ele ca sa nu deschidem usa parintilor lui care incercau sa il ia inapoi. Pana la urma, prietena mamei a reusit sa sune la politie si el a acceptat sa plece cu politia pentru ca i-am zis ca a venit ca sa il pazeasca de oamenii rai. Asa ca a parut sa plece de buna-voie. Insa, in pragul usii, pentru ca nu era legat, a zbughit-o inapoi in bucatarie, panicandu-ne din nou pe toti, a luat de pe masa o bucata de branza si s-a intors la politisit, linistit. Dupa aia, tot sejurul am stat cu grija, desi am aflat ca l-au internat pe drogat. Halal poveste de Paris! Insa am retinut ca am avut branza Saint Agur si a fost de bun augur, ca am scapat nevatamate de cutitele nebunului.