O vorbă zice să nu judeci niciodată o carte după copertă. Și e adevărat. Pentru că depinde foarte mult de câți bani își permite editura să plătească ca să aibă un art/ creative director foarte bun în acest sens. Editura Mix se pare că e cam săracă pentru că volumul despre care vă vorbesc azi are cred că cea mai urâtă și neinspirată copertă pe care am văzut-o în ultimii ani. Bine, e o carte veche de 6 ani, dar tot nu are scuză.
Probabil că nu m-aș fi oprit asupra acestei cărți dacă nu îmi era recomandată din două surse. Însă mă bucur nespus că am făcut-o pentru că este o carte bine scrisă, interesantă, captivantă și folositoare. Îmbină povestea de viață a autoarei cu tehnici de meditație tantrică simple și facile.
Radha Luglio este o italiancă rebelă în tinerețe, cam de vârsta mamei mele, dar care a avut parte de cu totul alt context de viață decât mama, care și-a luat lumea în cap în adolescență și printr-o întâmplare a ajuns să devină învățăcel al lui Osho, pe vremea când acesta abia prindea renume și ashramul lui nu era încă o industrie. De acolo autoarea ne povestește întregul parcurs al vieții ei cu autoironie, bunătate și înțelepciune.
Ce mi s-a părut mie interesant în parcurgerea volumului a fost că mereu am făcut comparație cu cartea lui Sega, Namaste, care îi prezintă povestea din ashramul Osho din zilele noastre. De asemenea, în toamnă când am fost în India, am avut ocazia să vizitez și ashramuri mai mari, industriale, dar și unul mic, abia la început, așa că am putut să-mi reprezint cu lejeritate atmosfera din anii ’70 din Pune.
Chiar dacă nu ați făcut niciuna din chestiile pe care le-am descris în paragraful anterior, tot e o carte lejeră și bună, care merită citită.