În weekend am văzut un film frumos, Hugo. Nu spectaculos, nu interesant, ci doar frumos. Un film din ăla senin, care îţi
lasă un sentiment de bunătate în suflet. Este un film din 2011 despre un băiat rămas orfan, Hugo, care trăieşte într-o gară din Paris în perioada interbelică şi care reuşeşte să pătrundă în sufletul altor personaje prin bunătatea şi deşteptăciunea lui. Când am citit descrierea pe imdb nu am fost impresionată, dar odată ce am început să mă uit la film, m-a prins. E un film uşurel şi de voie bună, fără a fi o comedie. Deci îl pun la capitolul recomandări pentru alţii.
Tot în weekend am terminat de citit o carte ciudăţică pe care am primit-o cadou de ziua mea, dar care şi-a aşteptat rândul. Este vorba de Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea. Zic că e ciudăţică pentru că încă nu îmi dau seama dacă mi-a plăcut sau nu. E o carte fluşturatică, scrisă uşurel, despre un indian fakir escroc care, complet falit, ajunge să fie purtat din Franţa în Anglia, apoi în Spania, Italia, Libia şi se întoarce în Franţa la cea de care se îndrăgosteşte, trecând prin tot felul de aventuri aproape fantasmagorice. Nu mi-a displăcut. Dar nici nu m-a captivat. Şi nici nu ştiu pentru când aş recomanda-o să fie citită. Cred că e o carte de citit în autobuz/ tren, totuşi. De avion, parca nu…
Şi cum niciuna din activităţile mele culturale de weekend nu merita o postare în sine, m-am decis să le leg, pentru că liantul lor e povestea.