Citisem cronica filmului într-o revistă de femei şi nu mă dăduse pe spate. Dar m-am dus în weekend la film mai mult ca să mă văd cu nişte prieteni care voiau să-l vadă. Şi nu mi-a părut rău că am fost. Ba chiar ei au zis că e primul film pentru care trailerul este mai prost şi mai puţin sugestiv decât filmul în sine. Şi aşa este. L-am văzut şi eu ulterior.
Chiar de multă vreme nu mai văzusem un film care să îmi placă aşa de mult şi să-l recomand tuturor.
Ok, Lucy e istoria unei tipe care datorită (sau din cauza?!) unui drog experimental ajunge până la finalul filmului să îşi folosească întreaga capacitate a creierului, faţă de cei 10% pe care îi folosim acum. Poveste SF. Dincolo de ea, însă, este un scenariu bine scris, un film bine montat, o coloană sonoră splendidă, un joc actoricesc foarte bun şi o poveste care te pune pe gânduri. Ce ar fi dacă?… Măcar un 20-30% (simbolic vorbind, pentru că se pare că ştiinţific, faza cu 10% nu e decât un mit urban, noi chiar ne folosim întreaga capacitate cerebrală)… Vise! Sau, poate… cine ştie… Până atunci, vă rog să mergeţi să vedeţi filmul, să-l descărcaţi sau să-l aşteptaţi pe HBO, treaba voastră, dar chiar merită văzut. Iar finalul este genial!