Nu am mai fost de ceva vreme la film. Noroc cu mini-vacanţa asta, că am mai rezolvat una-alta şi aseară am avut timp să ajung să văd Maleficient, pe care mi-l recomandase, extaziată, o prietenă. Nu m-a dat chiar aşa de tare pe spate filmul, dar mi-a plăcut.
Aşa că o să vă spun ce mi-a plăcut: Surpinzător, dar mi-a plăcut foarte mult cum arăta Angelina. Nu am spus niciodată că ar fi urâtă, dar nici nu am fost vreodată picată în admiraţie după frumuseţea ei, ca hoardele de fani din toată lumea. Însă cu protezele alea de pomeţi şi cu lentilele de cat-woman, arăta al naibii de sexy. Şi mă gândeam că de câte ori s-a nimerit să trebuiască să port vreun costum, mi-a plăcut foarte mult conceperea lui şi şi purtarea lui, şi mi-ar fi plăcut să fiu în piele ei, sub coarnele ei… Hihihi! Mi-au mai plăcut filmările plonjate şi de zbor, care mi-au dat o senzaţie incredibilă de libertate. Mi-a plăcut povestea atât de reală în fantezia ei: modul în care oricât de bun ai fi în esenţă, după ce viaţa îţi taie aripile, ajungi să te acreşti şi trebuie să se mai scurgă mulţi ani pentru a ajunge la o înţelepciune vecină cu inocenţa şi speranţa tinereţii.
Nu cred că e tocmai un film de copii.
Ce nu mi-a plăcut: bărbaţii. Urâţei rău pentru un film hollywoodian.