Cred că am zis prin titlu, tot. Dar hai să dezvolt, că doar e vorba de laudă, nu?
Azi începe Festivalul Namaste India, la Muzeul Satului, festival dedicat culturii indiene. O să vă las pe voi să descoperiţi programul manifestărilor din timpul festivalului aici şi o să vă spun doar că îmi pare foarte rău că nu reuşesc să particip la toate.
Însă, partea cu care mă mândresc acum este participarea maică-mii în calitate de vorbitor în cadrul Festivalului. Să vă spun cum a ajuns aici. Demult, mama a citit o carte: India picantă. După care, tot demult, pe vremea când ne plimbam pe drumurile pline de hârtoape ale Nepalului, l-a întrebat mai mult într-o doară pe oganizatorul excursiei, dacă a fost în Kerala, locul de care mama se îndrăgostise citind cartea respectivă. Ba a fost! Păi şi nu face şi o excursie la Kerala? Poate că da… Câteva luni mai târziu, un mail ne anunţa programul excursiei în Kerala. Şi uite cum, timp de două săptămâni, mama s-a răsfăţat într-un loc cel puţin interesant. Întoarsă de acolo, a scris poveştile, impresiile care i s-au întipărit puternic în suflet şi pentru că trebuiau citite şi de alţii, site-ul de călătorii Tuk-Tuk i-a dedicat un jurnal de călătorie. Jurnalul a fost citit de organizatorii festivalului şi uite cum a luat naştere conferinţa „India printre ritualuri”, la care vă invit duminică la prânz.
Abia aştept să văd cum va fi, dar am o mare dezamăgire: în acelaşi timp cu dezbaterea mamei, undeva în altă parte a muzeului se întâmplă şi activitatea „Cum să gătim mâncare indiană”. Păi e drept?!
Ne vedem duminică la festival!