Mă lupt de ceva vreme cu arma albă care este ultima cartea a lui Dan Brown! Groasă rău! Cred că e cel mai lung roman al lui. Dar nu şi cel mai bun. Din contră!
Inferno are părţi bune şi multe părţi ne-bune. În primul rând, e mult prea lungă. La un moment dat mă plictisisem să o citesc. Ceea ce nu e tocmai o recomandare bună pentru un thriller. Are mult prea multe descrieri culturale. Da, e bine şi cu educarea poporului (american) despre arhitectură, artă, istorie, literatură şi whatever, dar nici chiar aşa de mult. Şi, când mă plictiseam eu mai tare, hop!, apare ceva surprinzător. Care m-a băgat în priză. Care m-a intrigat. Şi am aşteptat până la ultima pagină să aflu care e treaba. Doar că, acum am de ales între trei variante: ori sunt eu mult prea blondă, ori din cartea mea lipseau pagini, ori Brown s-a pierdut în detalii. Aşa că, vă rog mult, care aţi citit cartea, explicaţi-mi şi mie care e treaba cu Zobrist şi Ferris…