Tocmai ce am terminat de citit cea mai recentă carte a lui Pascal, Casa Îngerilor. Dacă mă cunoaşteţi de multă vreme, atunci ştiţi că Bruckner este unul din autorii mei preferaţi, şi nici cu cartea asta nu se dezminte. Scrisă în stilu-i caracteristic, foarte plastică în descriere, aş putea spune că are un aer baudelaireian, dacă nu ar curge aşa de fluid şi captivant.
Sunt momente în care crezi că te-ai prins care e finalul, după care o nouă întorsătură te scoate de pe linia de plutire, ca mai apoi să exclami din nou un „Ştiam eu!” uşor amar… Dacă e să te iei doar după descrierea de pe coperta 4 sau de pe site, nu faci decât să spui că subiectul a mai fost tratat şi în Paria şi că ce l-a apucat pe nea Pascal de a rămas în pană de idei. Dar nu e chiar aşa! Enjoy!