Relativ recent am trăit un orgasm prelungit. „Vinovatul” este Paul Oppenkamp, chef-ul şi proprietarul de la The Artist, un restaurant deschis de câteva luni la poarta spre Centrul Vechi dinspre Piaţa Naţiunilor Unite. Restaurantul este unic în Bucureşti, având specific molecular, adică chimie în farfurie. Arată bestial, au gust demenţial şi sunt o experienţă pe care merită să o încerci măcar o dată. Am fost deja de două ori acolo şi după ce prima oară am ales spoon tasting, câte o mostră din fiecare preparat din meniu, am decis care îmi sunt preferatele şi ce să aleg a doua oară. Doar că aseară tocmai ce am aflat că în vreo două săptămâni schimbă meniul, deci, la naiba, trebuie să mă duc să văd din nou ce a mai apărut pe platouri…
Sunt o mare fană a trufelor pe care le-aş mânca oricând, oricum (la final am primit din partea casei câte o bomboană de ciocolată albă cu trufe şi a fost demenţială), aşa că am comandat o supă de trufe albe combinată cu trufe negre. Surpriza a venit într-o fiolă fumegândă/ aburindă sau nu ştiu exact cum să-i zic, garnisită cu azot lichid, cred, şi cu ulei aromatic de trufe, pentru a completa gustul delicios cu un miros care să-l definitiveze. La capitolul fel principal, vita cu foie gras şi sos de vin, excelează. Iar la desert este aproape imposibil să mă decid care din tastes like chocolate sau înghetaţa de castravete cu ierburi aromatice este mai stimulant pentru papile.
Locul este decorat simplu, minimalist, în ton cu specificul meniului, iar la baie a fost implementată o idee de design chiar drăguţă: chiuveta este permanent plină cu gheaţă proaspătă. O altă plăcere constă în micile atenţii din partea casei, care te fac să pleci mulţumit de acolo. Serviciul este impecabil, iar preţurile sunt peste medie, dar rezonabile.
Uite, Răzvane, în sfârşit un review în care zic numai de bine. Şi nu, nu am fost acolo în calitate de jurnalist, nu m-a plătit nimeni pentru recenzie, ci pur şi simplu sunt un client mulţumit.
Poze de calitate găsiţi la oameni pe site, astea sunt doar aşa, de teasing.