Un film foarte bun cu un afiş foarte prost…
Acum vreo două luni mă sună amica Noemi să îmi propună un interviu cu Andi Vasluianu cu ocazia noului film în care joacă, Despre oameni şi melci. Nu ştiam prea multe despre el, aşa că m-am documentat şi m-am dus la interviu. După interviu, deja îmi crescuseră expectanţele şi abia aşteptam să-l văd. Ar fi trebuie să ajung, evident, la premieră, numai că s-a nimerit fix când eram în Thasos, iar la întoarcere nu am reuşit sub nicio formă să ajung la cinematograf. Până ieri!
Legături bolnăvicioase, precedentul film al lui Tudor Giurgiu nu m-a dat pe spate. Însă cel de acum mi se pare net superior. E un film bine închegat, o tragi-comedie subtilă, bine filmat, cu sonor de calitate (ceea ce nu prea găseşti la filmele româneşti), cu scene bine gândite şi foarte bine jucat. De Andi Vasluianu oricum îmi plăcea, deci surpriza nu a fost prea mare. Însă mie, personal, nu-mi prea place de Monica Bârlădeanu şi nici nu mă aşteptam să fie o bună actriţă. M-am înşelat. În ceea ce îi priveşte jocul, evident, ea nu mi se pare în continuare nimic special. (E din categoria Angelina Jolie sau Antonia – care deşi au masele la picioare, pe mine mă lasă rece) Din punctul meu de vedere neavizat, filmul ar merita multe premii, dar nu ştiu cât de apreciat ar putea fi afară pentru că este un film pe care românul hârşâit de viaţa lui cotidiană îl poate înţelege, gusta ironia şi hazul de necaz. Aşa că recomandarea mea este că dacă nu l-aţi văzut încă, merită din plin.