Ultimele zile mi le-am petrecut delectându-mă cu această carte scrisă de Sega, un brav activist al industriei publicitare care s-a decis să-şi ia un an sabatic pentru a se regăsi. Sau, mai bine zis, pentru a se găsi. Şi-a început periplul pe meleaguri îndepărtate şi pe căile întunecate ale sufletului său la Osho în bătătură, pentru a continua apoi cu Nepalul şi alte locuri, dar despre astea, probabil că într-o carte viitoare.
Namaste, apărută la Humanitas, este despre cele trei luni pe care Sega le-a petrecut în resort-ul lui Osho, pentru că este mult mai mult decât un simplu ashram, este o adevărată staţiune, mult prea posh pentru a fi numită ashram. Ăsta chiar e un loc în care mi-ar plăcea să stau, mult mai mult decât într-un ashram simplu şi boem. E un loc scump şi care nu m-ar ţine departe şi de activităţi hedoniste printre sesiunile de profunzime căutată. Poate la anul dacă strâng finanţele necesare…
Dar să revenim la carte. E ceva între jurnal şi roman. Habar nu am cât este de real tot ce povesteşte autorul, dar este o poveste frumoasă, care curge natural, fiind presărată cu gânduri, frământări, trăiri, emoţii. Este o carte care se citeşte uşor şi în care poate că fiecare dintre noi se regăseşte din loc în loc.
[…] ce prima carte din seria Namaste scrisă de Sega mi-a captat atenţia, era de la sine înţeles că mă voi arunca […]
[…] mi s-a părut mie interesant în parcurgerea volumului a fost că mereu am făcut comparație cu cartea lui Sega, Namaste, care îi prezintă povestea din ashramul Osho din zilele noastre. De asemenea, în toamnă când […]