CU TRUDĂ ŞI SUDOARE

Vorbeam cu o clientă recent despre apropierea de oameni şi construirea prieteniilor. Ştiu, mie mi-e simplu să vorbesc despre asta pentru că sunt o persoană sociabilă, deşi la prima vedere pot părea mai mult decât arogantă. Şi prin natura meseriei relaţionez cu foarte multă lume. Pe facebook am vreo 800 şi ceva de „prieteni”, toţi cunoscuţi, minus câteva brand-uri şi cârciumi. Plus alţi prieteni şi cunoscuţi care nu au facebook. Deci da, cam ştiu ceva lume! Acum câţiva ani mă bătea gândul să fac un party de ziua mea. Nu prea mare, doar cu prieteni dragi. Şi trăgând linia, am constatat că mă apropiam de vreo 40, fără partenerii lor. Acum, dacă i-aş pune pe hârtie, hai nu s-ar dubla, dar numărul lor ar creşte cu vreo 50%. Deci cred că la anul, la 30, o să fie prăpăd, nuntă în toată regula (doar că fără obligaţiile şi mătuşile îndepărtate de la astfel de ocazii).

Dar uite că divaghez. Nu despre asta voiam să vorbesc. Ci despre construirea de relaţii. Şi nu mă refer neapărat la cele amoroase, cât la arta relaţionării în general. Îmi zicea cineva, la un moment dat, care cunoştea personajul, că Răduleasca ştia foarte bine cum să-şi fixeze şi mai ales cum să atingă ţinte masculine care o interesau. Bravo ei! Nu am fost niciodată maestră la aşa ceva. Însă un oarecare talent în a dezvolta prietenii cu persoane care mi-au plăcut din prima şi cu care am muncit să mi le apropii, am. Au fost şi variantele inverse, în care m-am trezit implicată în prietenii cărora la prima vedere nu le-aş fi acordat credit, pentru că pur şi simplu s-au nimerit. Sau poate că ceilalţi au făcut exact ceea ce fac şi eu cu alte persoane: au construit prietenii.

Despre asta vreau să vorbesc, despre construirea unei relaţii. Pentru că da, multe se întâmplă de la sine, există compatibilităţi.  Dar şi aici, ca în toate aspectele vieţii, unele persoane au noroc, altele trebuie să muncească mult pentru a realiza acest lucru. În general, eu nu mă consider o persoană norocoasă. Sau nu în sensul ăla de picat în rahat când erai mic. Cu relaţionările, însă, o duc bine. Dar de multe ori şi pentru asta trebuie să muncesc. Ceva mai puţin, totuşi, decât pentru bani sau relaţii amoroase, să zicem. Din păcate, dau şi eu rateurile mele: oricât de mult mi-aş dori să fiu prietenă cu Sharon Stone, să zicem, cred că am nişte mici piedici. Chiar, ştie cineva unde stă când vine în România ca să o stockăresc?…

Revenind însă în registrul realului, sunt convinsă că la fel ca într-o relaţie de iubire, şi pentru o relaţie de prietenie trebuie să depui efort pentru a o construi şi a o întreţine pentru că, la fel ca orice construcţie, în timp, se deteriorează, iar mentenanţa e o adevărată artă. Totul este să fii convins că merită investiţia energetică într-o relaţie. Indiferent de natura ei…