Nu, din păcate nu am planuri să-mi petrec luna asta la Paris… E doar titlul unei cărţi pe care tocmai am terminat-o. Se apropia aprilie, Parisul e superb primăvara, coperta mi-a atras atenţia, povestea rezumată pe coperta 4 se anunţa frumoasă, iar eu chiar aveam nevoie de nişte floricele. Dar nu din alea de porumb, ci din alea care te îmbie la visare. Aşa că m-a pus pe citit. Tot prin autobuze, evident.
Aprilie în Paris, de Michael Wallner, nu are însă legătură cu nimic din ce am descris mai sus. Nu are legătură cu coperta şi nici cu povestea de dragoste care se anunţa. Da, este şi o poveste de dragoste interzisă care, mai mult sau mai puţin, duce la o serie de evenimente tragice. Aprilie în Paris este Golgota unui soldat german din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial care îndură ororile propriului regim militar. Este suferinţa în stare pură cu o miză incertă. Are pasaje „ca în cărţi”, în care personajul supravieţuieşte ca prin minune, dar are şi momente tensionate, care te fac să trăieşti alături de el desfăşurarea.
E o carte bunuţă, dar nu de aşa ceva aveam nevoie acum. Noroc că mă aşteaptă un teanc de reviste de frunzărit prin autobuz, aşa că o perioadă îmi mai clătesc ochii cu fustiţe, bluziţe, rujuleţe şi interviuri…