Se tot blamează adicţiile. Nu e bine să fii dependent de tutun, alcool, cafea, dulciuri, de o persoană şi tot aşa. Adicţia în sine este un sindrom care de cele mai multe ori nu se tratează, ci îşi schimbă doar obiectul adoraţiei. Renunţăm la ţigări, dar începem să mestecăm în mod obsesiv gumă. Ne desprindem cu greu de familie doar pentru a învesti cu dependenţă un iubit. Şi tot aşa. Din punct de vedere terapeutic, adicţii egal probleme egal necesitatea unui tratament. Însă la modul cel mai sincer mă întreb dacă nu cumva suntem toţi bolnavi pentru că până la urmă dependenţele sunt un fapt al vieţii cotidiene. Sunt dependenţe considerate din punct de vedere social ca fiind bune (cum ar fi, de exemplu, cea pentru igienă), dar şi dendenţe rele (ca ce de droguri), însă şi unele şi celelalte tot dependenţe sunt, la fel de mare ne provoacă disconfortul atunci când suntem privaţi de obiectul adoraţiei (fie el apa cu săpun, fie heroină).
Cel mai probabil societatea consumeristă şi-a pus adânc amprenta pe sufletul nostru şi ne-a făcut să nu avem de ales. Din păcate trăim într-un sistem interdependent pe toate planurile. La care se adaugă adicţiile noastre personale şi de plăcere. La o prima strigare, dependenţele mele sunt destul de restrânse, dar asta nu înseamnă că dacă nu mă caut mai bine, nu găsesc şi altceva. Pe primul loc este dependenţa de dulciuri. Pe al doilea, şi poate oarecum interdependent, hihihi, este dependenţa de mişcare. Şi cred că nu greşesc atunci când spun şi că sunt dependentă de plăcere. La modul că mă deprim când trece prea mult timp fără a-mi gâdila hedonismul. Da, am curajul să recunosc că sunt dependentă. Stau şi mă gândesc cum ar arăta o viaţă fără niciun fel de dependenţe şi cât de puţini sunt aceia care sunt cu adevărat liberi, pentru că un om dependent nu este un om liber. Da, are libertatea să renunţe la adicţia sa, însă o face? De cele mai multe ori, nu… Pentru că aşa se simte bine, aşa se păcăleşte singur că e fericit, că viaţa lui arată mult mai bine în schema asta, decât fără ea. Este, deci, dependenţa o privare de libertate? Voi ce părere aveţi?