Vă promisesem acum ceva vreme că voi reveni cu o mini recenzie despre cea mai recentă carte a lui Coelho, Învingătorul este întotdeauna singur. Am citit-o în Nepal. Nu m-a dat pe spate. Sincer. Cartea e interesantă, cu tot felul de detalii interesante. Este despre chinurile din spatele vieţii glamouroase. Dar nu a pătruns suficient de tare în măruntaiele personajelor, aşa cum făcea în alte ocazii. Ceea ce nu mi-a plăcut. Şi nici finalul nu mi-a plăcut. Este complet neterminată. Sunt aduse în prim plan nişte personaje, pentru ca apoi să fie lăsate în aer, să pară complet gratuită menţionarea lor. Când am ajuns la ultima pagină am avut o reacţie din aia: „Asta e tot?! Păi şi finalul?!” Mda… până acolo, însă, e uşurică, aşa de vacanţă. De vacanţa asta ploioasă, când staţi în camera de hotel că oricum nu aveţi ce altceva să faceţi…